un simplu nume

Duios demonicul Dexter - Jeff Lindsay

2012-01-30T00:20:00.000-08:00

Am descoperit o noua carte... Duios demonicul Dexter, scrisa de Jeff Lindsay. Probabil ca ati auzit de ea... Pe baza ei a fost facut serialul Dexter... Si de asta sunt obsedata :D
Deci cine a auzit de cartea asta si stie de unde se poate face rost de ea... va rog sa-mi spuneti ca tin musai sa o am :)
Multumesc!!!

inainte de Craciun

2011-12-23T00:56:00.000-08:00

Este vineri, sunt la serviciu si, ca de obicei, nerabdarea de a se termina odata programul apare in jurul orei 11. Ce poate fi mai trist, in asteptarea Craciunului, decat sa pierzi vremea in fata calculatorului la serviciu...
Insa perspectiva unui Craciun in "orasul vacantelor" parca indulceste putin ziua. O sa imortalizez fiecare moment petrecut acolo, fiecare reactie a lui Iulian cand isi va deschide cadourile :D
Asa ca "sarbatori fericite" tuturor! Si tie, sora-mea, pe ce piramida te-oi fi urcat azi :) Ma gandesc la tine si mi-e dor de tine!

2011-07-29T14:23:00.001-07:00

astazi ma marit....

Leapsa: so far away...

2010-11-28T10:41:00.000-08:00

3 ani (prima amintire, cred): cresa. o camera mare, intradevar, cu patuturi cu gratii. olite langa intrarea in camera. o tanti care ne spunea povesti asezata pe un scaun langa fereastra. farfurii de tabla si cani cu ceai de menta.
4 ani: gradinita de pe aceeasi strada cu noi, la parterul blocului unde voi realiza mai tarziu ca sta un coleg de scoala generala (Anghelescu Bogdan). o tanti ne dadea poze decupate din carti. tin minte un cal si o broasca. trebuia sa le invatam denumirile in engleza. o dimineata in care eram singura la gradinita. Andreea era racita. Doamna m-a intrebat de ce nu a venit.... nu stiam daca sa ma ridic in picioare sau nu. Ma ridicam si ma asezam incontinuu.
5 ani: gradinita cu program sportiv. imi aduc aminte gentuta bleumarin identica cu a unui coleg (!!!). drept urmare le-am incurcat intre ele. aveam in ea o sticla din sticla :P (de la un sirop de tuse probabil), plina cu apa.
8 ani: gradinita din Campulung. dulapuri mici, cu poze colorate. o carte cu vulpi si gaini pe care trebuia sa le numaram. margele insirate pe ata. groapa cu nisip din curte si doi saci mari plini cu forme din plastic.
7 ani: prima zi de scoala. nu am plans cand au plecat mama si cu tata. am plans pentru ca mi s-au desfacut mansetele de la uniforma. incepe chinul. pana am terminat scoala generala si gimnaziul nu am luat niciun premiu.
Din perioada asta imi mai aduc aminte multe lucruri: draperiile rosii de pe balcon... casutele pentru vrabii cu mesaje gen "nu va fie frica. veniti sa va cresteti puii". :D facutul temelor pe masina de cusut din bucatarie... cerneala era mereu intinsa cand scriam.
In vara de dinaintea clasei a treia: am urcat primul varf de munte: Vf. Papusa 2391 metri. Tabara de la Cabana Cuca.
11 ani: deja mi-am dat seama ca uram scoala si tot ce tine de ea. mie imi placea sa fac garduturi la ore. mi-am rupt si mana dreapta de vreo 2 ori. Si totusi, am avut parte de prima excursie la Bucuresti. am mers la gradina botanica si ne-am uitat la maimutele de la popasul Merei. eram asa de antipatica, incat nici colegii de clasa nu stateau cu mine.
13 ani: bataia incasata nu m-a lecuit de "neinvatare". pur si simplu nu imi placea sa citesc, sa scriu... de olimpiade nici nu era vorba.
13 octombrie, nu mai tin minte anul. O zi superba. Il pierd pe Marc. Nimic nu mai e la fel.
La materia dragoste.... ar veni cam asa: Andronache Radu din spatele blocului, Chiriac Alin, apoi Alexandru Ilie. Si bineinteles, pasiunile de pe munti.
Liceu: cea mai frumoasa perioada din viata mea. Mi-am dat seama ca minciunile si lenea nu ma ajuta la nimic. am pus mana pe carte si pana in clasa a 12-a am luat si eu un premiu. nu premiul 1, dar oricum... Descopar istoria Egiptului si ma hotarasc: arheologie.
Intre timp. in clasa a 10-a, prima dragoste: Andrei Craciun... Greu...
Tot in clasa a 10-a, mi-am dat seama ca arheologia nu e pentru mine cand am luat un 4 intr-o lucrare la istorie. M-am reorientat spre geografie. Si nu m-am mai razgandit.
Am avut si eu o cole.... mi-e dor de tine, Elena!
Bacalaureatul... prima din clasa. Am fost asa de mandra...
Perioada petrecuta in facultate a fost prea complexa pentru a mentiona lucruri care m-au marcat. Au fost prea multe lucruri. Am in minte imaginea din primul an de facultate... Andreea si cu mine pe Copou, in dreptul cofetariei unde se vindeau prajituri Ancuta. Mama si tata in masina... Mama cu lacrimi in ochi. Ne lasau acolo.
Bineinteles, nelipsitele sicane de la colegele de camera mai mari. Cu toate ca am purtat aparat dentar 3 ani, tot ziceau ca arat ca un iepure.
Primele practici prin tara... primele cunostinte... O prietena adevarata: Ana Maria.
Prima realizare: am reusit sa trec la buget.
A doua realizare: diploma de calificare ca ghid national. Nu mi-a ajutat la nimic.
Un esec: ma apuc de fumat.
Andreea imi gaseste jurnalul. De atunci nu am mai pastrat pentru mine.
Recitaluri de folk la anticariat... primul concert cu Vama Veche la care asist... Si cu Phoenix.... Iris.... Directia 5...
A treia realizare: licenta.
Primul loc de munca: secretara....
Cel mai important lucru pe care l-am invatat a fost sa nu caut dragostea intr-un loc anume. L-am cunoscut pe Iulian pe internet. Si unde suntem acum... Ne pregatim de casatorie....
Am gresit mult... am invatat multe... continui sa gresesc si sa invat...
Sora-mea, ai avut un cuvant important de spus in tot acest proces de formare a mea. Nu cred ca as fi reusit sa ajung aici fara tine. Te iubesc!
Iulian, pentru tine am invatat sa gatesc. Si sa pregatesc surprize. Si sa cred ca sunt lucruri bune care ma asteapta. Te iubesc!
Mama, tata, multumesc ca ati avut rabdare cu mine. Probabil ca nu m-as fi trezit la realitate daca nu mancam si putina bataie. :) Va iubesc!
As vrea sa ii transmit leapsa lui Radu Clapa. Nu am mai auzit nimic de la el. Radule, te asteptam!!! :-)

neconditionat

2010-01-14T12:12:00.001-08:00

In seara asta am chef de scris :) Unii ar spune ca e un lucru bun. Ca a trecut ceva timp de la ultima postare. Asa ca mi-am pus castile, Goo Goo Dolls-Here is gone pe repeat, si da-i din degete, cum s-ar zice :)
Ieri dimineata am pus din intamplare 3 lucruri dragi, unul peste altul.
1. primul volum din seria "Amurg"; imi place la nebunie si nu am cum sa opresc asta. Imi pare rau, sora-mea, dar rivalizeaza serios cu Harry Potter :P
2. inelul de logodna. Primit pe 21 iulie 2009, cel mai pretios cadou, facand abstractie de cadourile primite de la membri ai familiei. S-a intamplat dimineata, in masina,inainte sa mergem la serviciu. Deloc romantic (dupa parerea celor de la Bon Mariage), dar total cu efect.
3. telefonul primit de la Iulyanu. Cel mai frumos telefon din lume, desigur.
Sunt trei dintre cele mai importante lucruri pe care le am.
Trecand la lucruri mai serioase.... stiu cu cine vreau sa ma marit. E aceeasi persoana de un an si jumatate. Probabil ca nevoia de "nou" m-a facut sa ma indragostesc de el din prima seara petrecuta la Bucuresti.
Ma simt ca un personaj dintr-o carte sau dintr-un film. Cu un scenariu absolut perfect si cu happy end.

2009-02-01T01:40:00.000-08:00

nu cred ca am facut bine sa recitesc tot ce am postat pana acum, pentru ca mi-am adus aminte lucruri pe care am crezut ca le-am uitat. am fost numai lacrimi si tristete. nu stiu daca ceva s-a schimbat neaparat, dar acum nu le mai tin doar pentru mine. am lasat sa fiu citita, si in ochi, si prin piele, si prin gesturi. regretul nu mai are ce cauta.
dragostea e acum ceva real. acum stiu ca exista si pentru mine. ma simt bine cand vad ca mici gesturi il bucura si nu am crezut niciodata ca sunt capabila sa fac pe cineva fericit. gandind la rece, e atat de usor sa frangi o inima si sa ii dezamagesti asteptarile si increderea. acum nu cred ca mai sunt in stare sa fac asa ceva. nu lui.
tanjesc dupa ziua de luni cand o sa ma astepte la scara. cand incepem o noua saptamana impreuna.
daca l-as fi cunoscut in facultate asa cum il cunosc acum, nu cred ca mai gandeam ca atunci. mai am momente de singuratate si tristete, dar nu atat de intense. si nici nu le mai privesc asa de tragic. acum sunt doar momente trecatoare, cand in sinea mea stiu ca suntem impreuna, desi in camere diferite.
am schimbat tot ce aveam de cand am plecat din iasi. acum am alta priveliste la geam, alte figuri ma inconjoara. am alte prioritati si pasii mei au urmat alt curs. nu am renuntat de tot la cariera in turism. dar nu ma mai incanta ca alta data. e ceva de condamnat, pentru ca se spune sa nu renunti la vise. norocul are multe de spus. si daca la mine nu s-a pronuntat pana acum, am prins o oarecare aversiune fata de tot ce tine de turism. ma plictiseste.
m-am schimbat. energia are o alta dimensiune pentru mine. se manifesta altfel. mi-e dor de studentie, dar n-as schimba cu nimic sentimentul acesta inaltator. pacat ca nu am putut sa imi implinesc mai repede visul. dar o sa se intample si asta odata si odata. deocamdata ma bucur de mainile si vorbele care ma alinta.

And I'll give up forever to touch you

2008-10-13T05:05:00.000-07:00

E greu sa traiesti incontinuu cu o framantare continua... cu un gand ce nu-mi da pace de ieri seara... Cred ca e mai degraba o intrebare pe care mi-e frica sa o pun.. Daca ceea ce s-a intamplat a afectat sau nu relatia noastra si in ce fel... Si toate faptele trecute zboara in jurul meu si nu-mi dau pace.
Mi-e greu sa ignor fapte reale, si sa nu iau in seama lucruri cu importanta mica. Mi-ar placea sa avem un moment numai al nostru, in care vorbele sa fie libere si sa circule intre noi fara piedici. Mi-ar placea sa existe un moment al zilei in care intrebarile sa capete raspunsuri, iar indoielile sa dispara.
Ne-am indepartat?
Faptul ca lucram acum in acelasi loc ne distanteaza?
Ne vedem asa de des de-a lungul zilei incat sa nu mai simtim nevoia unui moment de intimitate in ganduri si in gesturi?
Iti par cu totul altfel acum, cand ma cunosti mai bine?
Te-am dezamagit?
Ma simt de parca m-am maturizat prea repede. Au trecut doar 3 zile si totusi mi-e dor de zilele in care asteptam bipul care sa-mi spuna ca s-a terminat programul si ma asteapta in fata scarii... de zilele in care stateam pe banca afara si fumam impreuna... de zilele in care ii puneam dedicatii pe mp3 si eu ma dadeam in leagan ca sa imi ascund emotiile...
Nu cred ca aveam alte asteptari, dar trebuie sa ma adaptez cat mai repede... La urma urmei asta inseamna ca ai crescut si ti-ai gasit un loc de munca. In stilul asta nu am sa fiu niciodata multumita.

hai inapoi

2008-09-05T09:27:00.000-07:00

Bine am revenit in starea in care speram sa nu ma intorc niciodata. Bine am revenit la persoana care speram sa nu mai fiu niciodata. Urasc zilele in care sunt nesuferita si ma cert cu toata lumea... In astfel de moment se darama castelul de vise si asteptari...

Mai vrei sa ai o cina romantica cu mine dupa ziua de azi? Sper din tot sufletul ca da...
Se spune ca prea multa dragoste ucide, dar vad ca pana acum nu am dat niciun semn de durere... Ma intreb daca nu am trecut prea repede peste partea de inceput... daca m-am aruncat iar cu capul inainte... Dar e prima oara cand nu-mi pasa... Stiu ce pot sa castig de aici si mai stiu in ce sens poate sa ma schimbe. Poate fi interpretat ca un interes personal. Sa fiu fericita. Doar daca esti si tu.

Shine...

2008-07-07T13:41:00.000-07:00

Inca o seara in care nu mi-e somn... Pot sa spun ca sunt singura acasa de o saptamana... si inca nu sunt sigura daca am gasit sentimentul care ma aduce inapoi in locul in care am respirat pentru prima oara si in care am invatat sa merg.
Corpul si mintea mea alcatuiesc impreuna un mare semn de intrebare in ceea ce priveste viitorul si modul in care voi raspandi o stralucire in jurul meu. Si in ceea ce priveste oamenii care vor miji ochii la vederea ei.
Si iar imi rasuna in minte o melodie... o speranta... un vis... Oare visele vin atunci cand cele precedente se sting? Sau ma agat de unul doar ca sa prind ziua de maine?
E greu sa depinzi de cineva... Mai ales cand ai peste 7 decenii in spate... si te gandesti ca iti lipseste ceva... E ciudat cum oamenii pot accepta situatii neplacute si cum se pot adapta la ele intr-o saptamana... Mi-ar fi placut sa fie cu totul altfel... nu sa accept situatia... Mi-ar fi placut sa existe ceva ce sa pot face ca sa ii usurez ei starea si modul de a trai... din punct de vedere psihic, desi s-a dovedit a fi cea mai puternica dintre noi toti...
Si in cele din urma ajung iar la varful de munte batut de vantul cald... ma visez acolo de fiecare data cand sunt sau ma simt singura... Ma duc in locul meu plin de farmece ce linistesc temerile si intrebarile... cu noapte magica de vara si cu cer negru batut cu stele... Cata forta si putere de a merge mai departe...
Ma simt dificila pentru mine insami ca sa pot sa deosebesc doua stari total diferite si sa inteleg ce se intampla de fapt cu mine in astfel de momente... Astept sa se intample ceva... nu stiu ce... dar poate ca am sa aflu.

Din nou in corpul meu

2008-05-31T14:57:00.000-07:00

M-am intors la ceea ce stiu sa fac mai bine... Sa zambesc fara motiv si sa alerg pe role, spre soare... Sa scot capul pe geam in autobuz si sa prind in par vantul...
M-am intors la sentimentul de libertate pe care nu l-am simtit de mult timp...
Sunt din nou eu... libera sa zbor spre orasul acela indepartat in care sunt vise...
Ce daca o sa cad? O sa continui sa traiesc in aceasi iluzie si in acelasi vis frumos in care am gasit fericirea de felul in care sunt... si in care arat...
Si sunt singura in camera... in casa... in orasul asta... Dar in acelasi timp sunt plina de oameni si de figuri... Si cant o data cu melodia asta care ma obsedeaza de azi dimineata...
Nu am destui plamani pentru a respira... si destule guri pentru a exprima marele zambet din mine...

Fara valuri..... va rog....

2008-05-30T03:24:00.000-07:00

A fost candva o zi in care nu stiam ce sunt alea lacrimi si responsabilitati... cand faceam lucruri din nestiinta, pentru care nu trebuia sa-mi cer scuze...

A fost o zi in care nu stiam ca "a iubi'="a suferi"... si visam la primul meu sarut crezand ca o sa fie ceva iesit din comun... De fapt, nici nu-mi mai aduc aminte la ce anume speram si de ce eram atat de incantata de viitorul asta care... uite ca a venit...si...

A fost o zi in care eram preocupata doar de lucruri concrete... si nici prin cap nu-mi treceau intrebarile de azi...

O zi in care nu bagam in seama rautati si intrigi... nici nu stiam ce sunt alea...

Si ne trezim in marele cazan... inghesuiti... transpirati... gandindu-ne de ce vecinul ne-a dat un cot in coaste...

Eu, cand o sa fiu copil, vreau sa ma fac aviator

2008-05-27T14:09:00.000-07:00

Cred ca azi, mai mult decat oricand, am visat la vremea cand ma jucam prin parcarea din spatele blocului... Mi-am adus aminte cum fugea mama dupa minte cu aparatul dentar in mana...

Ciudat copil... Acum cativa ani aveam responsabilitatea de a-mi indrepta dintii... si acum o am pe cea de a absolvi facultatea... Ma aflu in pragul important al viitorului meu... si poate si al turismului romanesc :)) ca sa sune mai "wow" :P Nu am nimic altceva de facut decat sa stau toata ziua la calculator... sa profit de faptul ca posesoarea lui e plecata acasa... si sa scriu absolut tot ce este legat de lacurile glaciare din Muntii Fagaras... M-am plictisit ingrozitor de sarcina asta de a termina o facultate. Ma chinui de la inceputul lunii mai... si timpul parca e din elastic...

De cand scriu la licenta asta am rememorat fiecare loc cu iarba si vant in care am fost...si fiecare milimetru de pamant pe care am calcat... fiecare picatura de ploaie... fiecare graunte de grindina... cum jucam X si 0 pe stanci la peste 2000 m inaltime, intr-un scurt popas...

Invata-ma cu mainile tale

2008-05-10T07:32:00.000-07:00

Am ajuns in sfarsit in situatia de a fi presata de timp si de sentimente. Habar n-am ce simt acum sau ce ar trebui sa simt... E ceva ce nu pot sa explic... cum ma intorc mereu in orasul acela in care am invatat gesturi noi si am experminentat ceva ce nu a trebuit sa iau in serios si totusi am facut-o... Am impresia ca nu sunt singura care face asa... Si daca o faci si tu mi-ar placea sa-mi spui... Nu m-am asteptat sa fie asa... de fapt, nu m-am asteptat la nimic, pentru ca nu am vrut sa fiu dezamagita mai tarziu... Poate ca tot o sa fiu la un moment dat... Sau poate ca o sa fii tu cel dezamagit, la cat de schimbatoare sunt.Dar nu m-am gandit niciodata ca o sa ma simt ca acasa in bratele tale... si ca asa trebuie sa fie in conditiile in care suntem numai prieteni. Nu sunt suparata... dar sincera sa fiu..distanta a fost mereu cea care a avut un cuvant de spus, indiferent de ce s-a intamplat. Si totusi... Nu vreau ca tocmai asta sa fie un obstacol... Nu stii niciodata ce o sa fie mai tarziu... Nu stii niciodata ce are sa urmeze...Aseara am plans pentru un copil care nu era al meu... Vorbesc de el la trecut... pentru ca acum el nu mai exista... Nu pot sa-mi dau seama cat de mare poate sa fie iresponsabilitatea ca sa faci un asemenea lucru si sa spui apoi ca te simti bine... Cum poti sa-ti mai doresti inca un omulet fara vina... Poate ca singuratatea ma face sa gandesc asa... Pentru ca, intradevar, uneori sunt o persoana singura... Nu am pe cineva care sa ma stranga asa de tare incat ruptura sa fie ceva imposibil si sa realizez asta... Nu am pe nimeni care sa fie indispensabil vietii mele asa cum au unele fete de varsta mea... Nu pot sa spun ca asta ar fi neaparat o problema, pentru ca am destule lucruri care compenseaza intr-un fel aceasta lipsa... Oarecum imi place situatia asta pentru ca nu ma simt constransa de nimeni si de nimic... Dar imi doresc mult bratele in care sa ma intorc pentru totdeauna... Si pentru ca e soare, pentru ca sunt tanara... Am sa ies afara si am sa rad gandindu-ma la ce ma asteapta acolo... Am sa fiu increzatoare in fortele mele, pentru ca vreau si stiu ca am sa reusesc... si am sa duc la capat lupta asta continua cu mine insami... si am sa ies invingatoare...

Bate vantul

2008-04-11T11:25:00.000-07:00

Bate de ceva vreme... prin tot ceea ce inseamna EU si prin tot ceea ce primesc de la ceilalti. Am ajuns sa nu mai pretuiesc mai nimic din ceea ce mi se spune... Nu pentru ca nu stiu sa apreciez... Ci pentru ca nu mai am incredere... si nu stiu daca e adevarat sau nu... Daca e corect sa spui ca ar trebui sa ai incredere numai in tine insuti, atunci cum mai poti sa traiesti langa o persoana? Cum mai pot eu sa mai sper la atentia si dragostea si cuvintele unei persoane?

In momentul acesta strigatul din mine suna a pustiu...

Finally

2008-04-10T03:08:00.000-07:00

Putin soare si chef de plimbare cat cuprinde... Orice altceva decat sa scriu proiecte si licenta. Asa se intampla mereu cand am ceva de facut pentru facultate si e frumos afara. Prefer sa bat orasul pe jos decat sa intepenesc pe un scaun.

Am innebunit de la atata frig si de la atatea picaturi de ploaie... Parca imi ploua in suflet :)) (surorile stiu de ce)... Urasc sa stau in casa, si sa mai fiu si singura.

Hai sa stam pe plaja si sa mancam inghetata... Si sa ma trantesc in patul acela moale si albastru numit "mare"... Sa ma incaltz cu bucatzele mici mici mici de piatra... Nu cred ca exista incaltari mai moderne ca ele....

Sa adun milioane de melci si scoici de pe plaja, amintire de la mare... Ce bine ca visele nu mi le poate lua nimeni...

Uite plaja... Uite si marea :-)

Una bucata gheata

2008-04-05T11:43:00.000-07:00

A trecut ceva timp de cand nu am mai avut ganduri sau degete sa scriu... :)
Ma simt oarecum schimbata. Nu m-am transformat intr-o bucata de gheata asa cum ar zice cineva... Iar poza am pus-o pentru ca sunt convinsa ca o sa arate fain pe fundal rosu :D

Pe masura ce trece timpul, pe atat simt cum poarta cea mare se deschide... Incet incet reusesc sa vad cate o bucatica din viitor... Visez cam mult... sper la multe...

If you're not the one

2008-02-20T06:53:00.000-08:00

Maine se implineste o saptamana... Sa dau tot? Sa spun absolut tot? Mai bine nu! :)

Recunosc... ma simt bine asa cum sunt acum... desi nu e situatia pe care mi-o doream... Sper la mult mai mult de atat... Sper la sacrificii si compromisuri si promisiuni indeplinite...

Sper ca mainile si buzele sa fie doar ale mele... Si vorbele... si visurile... si....

Vise de fata naiva... De ce sa ma plang acum cand stiu ca macar o parte din acestea deja le am? Sau... jumatate din fiecare... Nu imi ajunge... Nu sunt egoista... Dar daca as fi in locul ei... As innebuni...

Si ma gandesc la situatia asta...

Am gasit un citat intr-o carte: "Dinu se simtea dezorientat. Cum unei femei destepte ca ea nu-i trecea prin minte ca tot ce ne inconjoara, ca noi insine suntem supusi unui proces evolutiv, ca totul misca intr-o directie sau alta, ca nimic nu-i imuabil precum Ceahlaul despre care dracu' stie cum o fi aratat si ala pe vremea dinozaurilor sau doar a strabunilor daco-romani?! Tinea sincer la femeia asta, aprecia ca se simt excelent impreuna, dar i se tocise entuziasmul, se topisera in ceata acele >>simt tot timpul nevoia sa o vad, s-o aud, s-o ating<<, considerate cele trei puncte cardinale ale dragostei. Discutase chestiunea si cu taica-sau, bunul lui prieten, si asta pentru ca ea, pana la a deschide un atac frontal, tangentase subiectul destul de transparent. Batranul avocat fusese transant:

- E o legatura uzata. Cinci ani inseamna mult cand nu intervin alte interese care sa o consolideze. In ce te priveste, chiar daca nu mai ai cas la gura, esti inca la inceput de viata. Femeia asta reprezinta, asa cum se exprimau menestrelii de altadata, o carte citita. Insurandu-te cu ea, te asiguri de multa plictiseala. Vei casca mult alaturi de ea."

E doar un citat. :) Nu e neaparata nevoie sa fie universal adevarat...

Dar eu tot cu sperantele mele si nu ai niciun drept sa ma condamni... :)

Ti-am zis ca azi o sa fii doar al meu... Si chiar ai fost... Am umblat impreuna cu aceeasi pereche de role... Am fumat din aceeasi tigara... Am stat pe aceeasi banca... Am citit aceeasi carte :) O zi superba! Iti multumesc pentru vise!

Sa scriu un mesaj nou... totally new...

2008-02-01T05:13:00.000-08:00

O noua zi de viata a trecut. Afara e soare si vant... Nu se poate sa fie doar una dintre ele... Ori soare... ori vant... Am ochii in soare, dar sufletul in vant. Ma schimb precum vremea in perioada asta. Sunt multumita de mine in ceea ce priveste examenele. Dar nu-mi place cum sper dupa anumite lucruri irealizabile... nu in viitorul apropiat... si nici in cel indepartat. Pentru ca ceea ce imi doresc eu acum imi e clar ca nu se poate realiza. Nu stiu de ce sper atat si de ce sangerez de fiecare data cand nu merge... Nu stiu de ce ma mai complic atat cu intrebari si asteptari de explicatii si de semne.
Si oricat de mult m-as stradui sa pansez o rana, sa o ingrop in "ceea ce a fost", taietura aceea, usturimea, durerea... toate raman si se intorc cu forte proaspete. Sunt vizibile in ochi, in gesturi, in ganduri, si mai ales in amintiri.
Sa stergi din minte si din inima ceva ce a fost si nu se mai intoarce, e imposibil... mereu o iluzie desarta... Si sa speri ca poate o sa traiesti ceva asemanator... poate cu altcineva... Pentru ce? Sa ti se reproseze ca arati nu stiu cum... sau ca vorbesti cu un accent ciudat... sau ca nu vorbesti deloc... Si sa primesti toate acestea din partea persoanelor la care ai tinut... Acum cine se contrazice? Pentru ca nimeni nu e perfect. Si nimeni nu stie reteta relatiei ideale, in care nimeni nu plange si nimeni nu reproseaza nimic. Daca iubesti acea persoana, o iubesti cu tot cu defecte... Dar nu i le arati si apoi ii spui "Dar tu stii ca te iubesc". E total aiurea... Si e o cursa fara sfarsit si fara premii.. Exista doar o consolare... Ca timpul petrecut atunci nu a fost in van... Ca ai invatat ceva din palma aceea si ca data viitoare o sa te straduiesti sa nu mai iei inca una. Sau cel putin sa nu fie la fel de dureroasa. Poate cineva sa promita cu nu va lovi niciodata? Ca nu poate face pe nimeni sa sufere? Exista o astfel de persoana? Arata-mi-o cu degetul... sau ascunde-o pentru totdeauna... ca sa nu mai sper la cine stie ce mare dragoste fara iluzii dureroase si prejudecati si regrete...

Lately

2008-01-21T06:07:00.000-08:00

Nu am mai scris de aproape o luna... Timp in care am sters un post.. Mi s-a parut deplasat si... depasit de situatie... Cam tot e negru pentru mine acum. Nu pot sa spun ca nimic nu iese bine... Dar in ultima vreme... nu stiu... ceva lipseste... Si parca nici starea mea de spirit nu mai e aceeasi... Am inceput sa visez apa si locuri in care as vrea sa fiu. Simt ca locul meu nu e aici, desi orasul asta a fost dintotdeauna provizoriu pentru mine. Parca as fi undeva la capatul lumii. Imi e greu sa ma gandesc ca persoanele la care tin si de care mi-e dor si pe care as vrea sa le cunosc sunt asa de departe de mine. Ma simt ca intr-un oras strain, in care oamenii nu au fete, nu au trasaturi... Pur si simplu nu ma mai regasesc aici.
Am nevoie de ceva nou. Am nevoie de rolele care ma duc cu viteza in alta parte. Am nevoie de un petic de iarba si un colt de cer. De un munte care sa ma acopere. Vreau sa pun eu stele acolo sus. Incep sa visez cu ochii deschisi la razele acelea de soare primavaratic... Deja se simte ceva in aer... si in mine...
Mi-e frica la examenul de diseara...

I can't sleep

2007-12-30T02:22:00.000-08:00

E ora 12 jumate dupa amiaza si eu cica nu pot sa dorm : Alt titlu nu mi-a venit in minte :D
Sunt inca in vacanta si ma gandesc cu groaza ca mai e o saptamana si plec la Iasi. De fapt, de azi intr-o saptamana o sa fiu deja acolo, stresata de toate examenele care or sa vina cat de curand si de licenta la care am scris asa de putin... si de toate proiectele pe care nu le-am facut inca :D
Dar sa profit inca de saptamana asta de vacanta :D in care pot sa ma trezesc tarziu, asta doar daca ai mei se indura de mine :D
Am visat ca in noaptea de revelion sa fiu cu alte ganduri, fara amintiri, fara persoane care sa imi aminteasca de trecut... Sa fiu noua, din toate punctele de vedere... Dar uite ca mai sunt 2 zile si nu simt ca ar fi ceva nou in viata asta a mea, si, sincera sa fiu, nu stiu ce s-ar mai putea schimba in astea 2 zile.... Asta e... Am inceput sa cred ca o sa port amintirea lui peste tot cu mine, indiferent de cati ani am sa ajung sa am... Poate ca o sa fiu indreptatita la un moment dat sa ma gandesc la el... Poate ca o sa fim impreuna in cele din urma... Poate ca o sa fie bine, mai bine decat as fi putut vreodata sa ma astept...
Vise de fata naiva... si oricat de mult mai feresc de iluzii, recunosc faptul ca in momentul asta sunt intradevar naiva... Ar trebui sa imi desfac pumnii, sa nu ma mai tin atat de strans de "relatia" asta...
Gata :D

memories

2007-12-26T03:11:00.000-08:00

Ar trebui sa scriu cam ce se intampla in viata mea in perioada asta a Sarbatorilor... cam cum simt eu Craciunul sau venirea unui nou an... Nu prea ma intereseaza astea acuma... Sunt niste faze care se succed intr-atat de mult incat sa iti doresti la un moment dat sa se intample ceva deosebit care sa marcheze trecerile astea dintre ani...

Dulci mai sunt momentele in care ma intorc in trecut.... Si buzele lui... in amintirea a ceea ce a fost... dar nu si in speranta a ce poate sa fie si nu este :D Cand sunt acasa lacrimi si zambete se aduna pe fata mea si uit tot ce nu trebuie uitat... Si asta se datoreaza singurelor brate in care ma afund toata... singurilor ochi in care ma innec de fiecare data...

Ia-ma, blondule! Ia-ma si fugi cu mine in brate.... Sari impreuna cu mine pe urmatoarea treapta... Pune-mi piedica aceea grozava, sa nu ma mai ridic de jos...

Continuarea? O stii tu... :)

Mesaj nou

2007-12-19T13:27:00.000-08:00

A dat la stiri azi dimineata ca de cateva zile o fata s-a desprins de pamant, dar mai sta totusi agatata de un picior intr-un varf de copac. Nu a putut nimeni sa o ajute, asa ca au trebuit sa o lase acolo, plutind, pana cand visul care a inaltat-o se va spulbera. Masina ambulantei ramane la locul incidentului, pentru a putea interveni in cazul unei prabusiri dureroase.

Un vis de duminica... un vis de vacanta... un vis de acasa... Ca sa simt ca intradevar am ajuns acasa, si ca nu am mai vazut orasul si oamenii de aici de mult timp... Era obligatoriu sa se intample asa... Nu pot sa spun ca sunt fericita... Nu am ajuns nici macar in varful copacului...

Mi-ar placea sa imi desfac mainile, sa le intind... Sa le alungesc... Si sa ma invart repede repede... Sa fiu un elicopter uman... Si din corpul meu sa sara parasutisti.... tot ce ma doare... tot ce ma face sa sufar....

pentru m.c

2007-12-12T05:40:00.000-08:00

Mihai Cristian? Marius Costin? Mircea Cosmin? :)
Hai sa iti explic cum scriu eu...
Ma duc la facultate, merg cu autobuzul, ascult muzica, vorbesc cu cineva pe messenger, cineva imi spune ceva frumos (nu neaparat frumos :D), imi aduc aminte de ceva.... Imi pun o melodie la casti. De preferinta Andain - Time, sau Bliss-Budha - Wish you were here, sau David Gray - This year's love.... Si cam asta e ambienta... Eventual mai adaug si cateva lacrimi (ceea ce s-a intamplat destul de des)
Si daca scriu despre cineva... Vreau sa cred ca sunt doar stari de moment si ca nu ma hazardez in situatii ridicole sau imposibile... Si poate sa vada, pentru ca nu imi tin sufletul secret. Numai ca nu stiu cate persoane apreciaza asta. Acum nu ma astept sa primesc comentarii sau mesaje de multumire. Oameni! Daca scriu despre voi si pentru voi, o fac pentru ca insemnati ceva pentru mine (sau ati insemnat la un moment dat). Pentru ca exista o persoana pentru care am scris si s-a dovedit a fi una dintre cele mai mari iluzii.
Scriu doar ce simt... :)

.....

2007-12-11T12:24:00.000-08:00

Ascult melodia a nu stiu cata oara...

Si pentru prima data imi doresc ca situatia sa fi fost altfel. Nu sa am parul lung, sau sa fiu blonda, sau sa am masina si bani :P Cred ca mi-ar fi ajuns si numai sa fiu acolo, sa iti spun ca iti sunt aproape, langa tine, si sa te tin strans in brate cand esti singur.

Pentru prima data imi doresc ca statusul tau sa fi fost altul: in loc de buni prieteni sa scrie cu totul altceva. Nu ma intreba ce, pentru ca stii ca e pericol... Stiu ca esti o persoana mult mai exacta ca mine. Si ca nu ai cadea niciodata in partea cealalta, parte pe care eu deja am inceput sa o ating. Si ca nu ai recunoaste nici mort ca e ceva... ceva ce poate ca exista doar in mintea mea... Si hai sa fim seriosi. De cat timp vorbim? De jumatate de an? Poate cu o luna sau doua mai mult? Nici nu mai tin minte...

Cand am deschis blog-ul am simtit ca aveam mult mai multe de spus decat am scris pana acum. Si iar am rams fara cuvinte, iar nu stiu ce sa scriu, iar nu stiu sa definesc. Ce as putea sa scriu sa nu devin patetica? Sau naiva? Sau... cum mai vrei tu...

Tu care copac vrei sa fii? Pot sa aleg eu in locul tau? Vreau sa fii copacul mai inalt, care sa ma protejeze si sa ma ia in brate noaptea cand visez urat. Sau care sa isi cada frunzele peste mine, sa ne hranim din acelasi pamant. Dar vreau sa fii si copacul mai mic. Pentru ca si tu ai momente in care suferi. Si asa cum esti tu pentru mine, asa vreau sa fiu si eu pentru tine: colacul de salvare. Vreau sa traim pe aceeasi margine de prapastie, sa ne uitam impreuna in jos si sa ne simtim unul altuia crengile tremurand la vederea abisului. Vreau sa ne lumineze acelasi soare cand privim spre est.

Nici macar tu nu ma poti condamna ca sunt visatoare. Pentru ca uneori sunt aproape sigura ca iti place sa te refugiezi in visele mele...

Inca un post

2007-12-11T09:11:00.000-08:00

Iar scriu...
Cica a venit iarna... A nins (sau a plouat, nu stiu sigur) putin si cica a venit iarna...Vreau si eu o iarna de aia clasica. Cu zapada multa, care se asaza, nu care se topeste intr-o ora. Vreau acasa!!! Am innebunit de cate ori am zis asta in ultima luna. Dar daca ar fi sa postez de zece ori pe zi cred ca tot asta as mentiona de cateva ori :D
Daca inainte intram in stari de tristete si melancolie, acum am intrat intr-o stare de sictir total. Azi dimineata am scos numai prostii din mine, de fetele imi ziceau sa tac odata. Dar acum nu mai am chef de absolut nimic...
Incerc sa nu ma mai gandesc la tipul super inalt, sau la barbatul care s-a aruncat de la balcon saptamana trecuta la noi in cartier...Sa nu ma mai gandesc la proiectul pentru care m-am pregatit 2 saptamani si pe care nici pana acum nu am reusit sa il prezint (nu din vina mea :D). Nu sunt plina de frustrari :D Asta ca sa stie toata lumea :D
O sa revin... cu inca un "Vreau acasa!!!" :D

Dor....

2007-12-11T01:45:00.000-08:00

Vreau acasa...
Ce bine ca vin sarbatorile... Asa o sa simt si eu o dragoste... Si ce daca e parinteasca?
Ce bine ca nu am mai fost acasa de aproape 2 luni... Asa nu o sa mai stau non stop cu nasul in calculator si nu o sa mi se mai reproseze ca sunt indiferenta.... Desi.... toata lumea stie ca parintii sunt cele mai importante persoane din viata cuiva...
De abia astept sa ajung acasa... sa ma trezesc la 7 jumate dimineata (chiar daca e vacanta) ca sa il scot pe Tanucu dulcicu afara...
Vreau sa impodobesc bradul cu sora-mea... sa ascultam colinde... sa bem ciocolata calda sau vin fiert...Sa stingem lumina in camera si sa mearga numai instalatia de la brad.... Sa mai ascutam si povesti... ca sa ne aducem aminte de cand eram mici si mergeam la Campulung si ne indemnam una pe alta ca una din noi sa se duca sa puna diskul pe partea cealalta la pick-up...
Nimic... dar absolut nimic... nu o sa mai fie la fel... Dar daca asta inseamna sa traiesti... daca asta e viata... si daca nu poti sa dai timpul inapoi... Atunci cu toata viteza inainte!

fahrenheit 451

2007-11-29T04:31:00.000-08:00

Initializez procesul de stergere. Sa nu mai am ganduri. Sa nu mai am intrebari. Sa nu mai am iluzii.
Vreau un oras nou, cu oameni noi de cunoscut si de citit. Vreau o biblioteca mare cu multe carti politiste, sa citesc 24 de ore din 24. Vreau un parc imens cu multi copaci si multe alei si o viata scurta scurta, ca sa ma grabesc in plimbari si in sentimente. Vreau o tona de melodii frumoase, sa curga una dupa alta. Vreau o casa imensa in care sa ma pierd atunci cand nu am chef sa ma duc la ore. Si mai vreau sa fie mereu primavara cu soare in ochi si in maini si in minte.

Uite ca scriu

2007-11-22T13:53:00.000-08:00

Despre orice in lumea asta. Despre orice imi trece prin cap. Despre orice ascult.
Poate ca maine o sa imi fie mai bine si lumea o sa mi se para iar o mare de oameni fericiti in care ma integrez de minune. Dar traim in aceeasi lume. Respiram acelasi aer. Si ne deplasam pe acelasi pamant. Avem atat de multe lucruri in comun incat simt ca uneori nu pot, pur si simplu nu pot, sa trec peste. Desi asa ar fi fost normal.
Este jumatatea anului, ultimul an de facultate. Cand am ajuns aici m-am gandit ca o sa fie altfel; ca o sa cunosc oameni multi si diferiti; ca o sa imi fac multi prieteni; ca nu o sa ma simt singura; ca o sa ma distrez si o sa merg in club in fiecare weekend. Dar acum cand sunt la sfarsit, realizez ca nu e asa cum am crezut. Intradevar, am cunoscut o gramada de oameni. Dar nu am crezut ca dezamagirile or sa fie asa de multe si atat de crunte. Am sperat. Am iubit. Am facut lucruri de care nimeni nu stie. Si cu ce m-am ales? Numai cu amintiri. Frumoase, dar care dor al dracului de tare. De as putea sa uit si sa ma gandesc ca toate astea au avut un rost in viata mea, in afara de a ma face sa sufar.
Mi-ar fi placut sa fie altfel. Mi-ar fi placut ca in astia 4 ani de facultate viata mea sa fi luat o intorsatura fericita. Si sa nu regret anii care au trecut pe langa mine semanand suferinta si intrebari.
In momentul asta am impresia ca blogul asta l-am facut ca sa imi exprim frustrarile ca nu sunt in stare sa tin pe cineva langa mine. Sau ca nu stiu sa imi pastrez prietenii. Ca nu sunt indeajuns de diplomata sau de spontana sau de vorbareata.
Am si prieteni adevarati, nu zic nu. Dar ce ma fac atunci cand sunt singura intr-o camera, cand am lacrimi in ochi si nu e nimeni langa mine? Ce ma fac atunci cand zidurile si lacrimile ma strang puternic?
Vreau sa fiu si eu increzatoare in mine si in fortele mele. Vreau sa pot sa fiu puternica. Vreau sa nu mai plang.

Ca niciodata

2007-11-17T13:35:00.000-08:00

Ce dor imi e de tine, sora-mea... Mi-e dor de tot ce faceam impreuna... Si ma bucura gandul ca distanta asta o sa tina numai putin... cateva luni...
Mi-e frica sa mai scriu ceva, de teama ca ar putea cineva sa ma acuze... Ca o adresa de blog e mult mai importanta... Si ca toate astea pot fi spuse in fata cuiva.... Ma simt noua si increzatoare... Am inceput sa invat din greseli si nu mi-e greu sa spun ca nu am facut bine. Dar stiu ca atunci am facut ce am simtit, chiar daca am simtit gresit. Si inimile se pot insela. Nu regret absolut nimic.
Singurul lucru rau pe care il simt acum este ciuda... Mi-e ciuda ca a iesit rau cand trebuia sa iasa bine si ca nu mai pot face nimic... ca nu mai pot da timpul inapoi si ca nu ma mai pot intoarce in locul acela magic in care am cunoscut dragostea prin gesturi...

Lumea de la balcon

2007-11-14T12:27:00.000-08:00

De la acelasi balcon in care am stat impreuna... De la acelasi balcon in care m-a sarutat prima oara... Acum e urata... Nu mai cred in plimbarile cu masina la munte ca sa ne jucam in zapada... Si nici in cina romantica pe care am visat-o de ziua mea... Si de acum inainte ma rog sa nu-si mai aduca aminte adresa blogului meu, ca sa nu se simta prost pentru ca o fata naiva a indraznit sa spere la Fat Frumos cu Renault Clio...
Cred ca visele sunt cel mai rau lucru pe care si-l poate face un om cu mana lui... Si cred ca la faza asta ma pricep mai bine ca oricine... Si totusi...
Ma gandesc sa termin odata facultatea si sa plec de aici... Sa vad soarele printre copaci si frunze verzi... Sa ma intorc de la serviciu multumita de mine... si de viata pe care o am...
Urasc persoanele care nu se tin de cuvant!!!

Time......................

2007-11-13T03:22:00.000-08:00

well nothin's changed and it's today

maybe it's better tomorrow

and now is now and this is pain

i'll find something for now to numb this ache

time... it won't let me down,

it will take you down

to a place where i can't live without you

these swollen eyes have much to say

too much to listen this early and still,

this hopeful girl don't look so great

it won't be much longer i'll have to take but

time... it won't let me down,

it will take you down

to a place where i can't live without you

so i'll run fast through life today

and get my heart to beat louder

a broken heart sounds the same way

and running will keep me from hearing it

time... it won't let me down,

it will take you down

to a place where i can't live without you

Inca una...

2007-11-13T02:12:00.000-08:00

Inca una ce? Sa spun? Sau sa tin in mine? Nici macar nu mai stiu cum e mai bine...Cu ce m-ar ajuta daca as spune? O sa ma simt bine dupa aceea? Aiurea!
Am plecat cu gandul ca o sa fie bine si ca sentimentul o sa fie mult mai intens...Acum nu mai sunt asa de sigura de asta... Ma gandesc incontinuu la ce a fost si la ce as fi putut sa spun in toate momentele alea... Uneori am impresia ca dragostea este o mare minciuna si ca ma complac in mrejele ei... Si sper sa ce? Sa iubesc si sa sufar din nou? De parca ai putea sa anticipezi si sa-ti dai seama ca la un moment dat tot o sa treci printr-o perioada moarta in care nu stii daca ai gresit cu ceva, dar nici celalalt nu vrea sa-ti spuna... Dati-mi, fratilor, instructiuni de folosire a iubirii, daca vi se pare ca sunt asa de neindemanatica si asa de fara cuvinte cand il privesc in fata...
Si acum stau pe un scaun si scriu si ma gandesc ca toate astea le-as fi putut spune cand eram inca impreuna... Si sunt nervoasa... si trista... si neputincioasa... Si mi-e ciuda ca atunci cand cred ca totul merge bine, e de fapt invers.... Ca atunci cand eu zambesc si ma simt bine, cel de langa mine se afla la polul opus.... Eu de unde sa stiu? Sa invat sa citesc ochi si gesturi si vorbe nespuse si situatii penibile...
Si uite asa.... nu-mi stric reputatia... DA! Sunt o fata care iubeste mult de tot... Si care spera cu absolut toata fiinta... E ceva gresit? Exista pedeapsa cu moartea pentru asta? Mi-ar placea sa pot sa fiu mai detasata... Asa cum imi spun toti ca ar trebui sa fiu.... Si poate ca din asta o sa invat in cele din urma sa nu.... mai am.... incredere... Desi.... ar merita...

Si acum stau....

2007-11-04T03:26:00.000-08:00

Nici acum nu-mi vine sa cred....Ca ai fost langa mine pentru putin timp...Ca m-ai tinut in brate penru putin timp...Desi obiectele acelea colorate si fragile pe care noi le numim flori sunt o dovada materiala a faptului ca existi cu adevarat....

Am sa ma contrazic...Exist...dar nu sufar...Poate doar faptul ca sunt 400 km intre noi poate sa ma faca sa fiu mai melancolica. Sa ma gandesc ca si relatiile la distanta sunt bune la ceva...Poate la apropierea de cineva...Poate la sporirea increderii...si a sentimentului...

Si uite ca am facut-o si pe asta...Am ales sa tin la cineva cu tot riscul.De a rani si de a fi ranita...De a iubi si de a fi iubita...

Nu scriu pentru ca ti-am promis, sau pentru ca nu am zis nimic....Asa simt acum...ca trebuie...TREBUIE sa scriu...

As putea sa-ti dau o suta de mesaje in acelasi timp....As putea sa spun multe...multe....Dar simt ca in nebunia asta cuvintele sunt doar niste simple.... cuvinte...care nu pot exprima ce simt...Cum as fi putut dormi linistita cand te stiam in camera de alaturi...cand totul nu pare decat un vis...

Si nici macar acum nu ma simt goala de cuvinte...Nu stiu daca voi putea sa exprim vreodata cum ma faci sa ma simt. E soarele care la mine de abia a rasarit...E plaja pe care am visat-o intotdeauna...E muntele pe care de abia acum am inceput sa urc...

Sufar...deci exist...

2007-11-01T13:57:00.000-07:00

Iar incep...cu lacrimi si tristeti si intrebari...Ce am? De ce nu pot sa ma linistesc si eu odata in viata asta? Ascult aceeasi melodie de jumatate de ora....Ma uit in gol...Nu am cuvinte...
Vreau sa simt si eu ca am un rost in existenta asta.... un rost in existenta cuiva...Vreau sa simt ca pentru cineva chiar contez...Ca exista o persoana care sa...
Si daca a iubi inseamna a suferi, atunci ce inseamna cu adevarat sa suferi?

Pentru zambete :)

2007-10-29T07:59:00.000-07:00

Pentru cel mai mare zambet din ultimul an....

Sper ca nu te superi pe mine ca am recurs la acest mijloc de a ma exprima...dar aici e coltul meu de libertate, din toate punctele de vedere...

Ar fi enorm de multe lucruri de zis...Si cred ca acum e prima oara cand scriu pe blog si nu ma gandesc o suta de ani cu ce sa incep...Ceea ce este un progres...Crede-ma!

Incerc sa nu ma arunc iar, desi imi e greu sa nu sper, sa nu ma gandesc, sa nu visez...Am o mie de lucruri pentru care iti sunt recunoscatoare...Dar cea mai mare realizare a ta in ceea ce ma priveste este faptul ca datorita tie am trecut peste.....trecut...Suna ciudat, dar acum nu ma mai intereseaza nimic din ce a fost. Am putut sa spun NU si sa nu mai bag in seama staruinte si explicatii si lacrimi. Spune-mi cum vrei: naiva...inconstienta....Dar nu pot nega noua persoana care sunt...

Si...e atractia aceea....

Am scris aici ce am simtit...pentru ca toata lumea sa vada ca esti, intr-adevar, o persoana importanta pentru mine, desi ne cunoastem de asa putin timp...

Ceva de incheiere? Nu vreau un sfarsit...nici macar la aceste randuri... :)

Vreau si eu....

2007-10-28T12:25:00.000-07:00

O prajitura... o floare... o escapada...

Sa privesti lumea cu ochi de copil.... Sa mergi cu mama ta pe strada... sa o tii de mana....Tu avand jumatate din varsta ei (nu ca asta ar fi ceva neobisnuit)... si sa intinzi mana dupa un Peugeot 407.... dupa niste blugi faini pe care i-ai vazut la o tipa... dupa o haina la moda... dupa o pereche de cizme de piele intoarsa.... dupa un baiat si o fata tinandu-se de mana.... dupa dragoste... dupa o noua viata...

"Mami, vreau sa conduc si eu masina aia decapotabila!" Suna ciudat... Pffff! Daca ar sti un copil de 1 an ca dupa inca vreo 10 se va apuca de fumat... dupa inca 13 va pune (poate) prima picatura de alcool in gura... cu ocazia implinirii varstei de la care poate sa stea pe scaunul din dreapta soferului...

La urma urmei... chiar si ca adulti... toti tanjim dupa dragoste... ca dupa cea mai dulce bomboana... ca... in fond... tot niste copii suntem...

Viata este o mare emotie.............

2007-10-26T08:49:00.000-07:00

Am venit acasa....ACASA....Ce cuvant frumos...Deschizi gura sa pronunti literele...A...C...A...S...A... Camera mea...patul meu de 2 persoane....biroul...calculatorul....biroul....si usa care ma izoleaza de restul lumii....

Si totusi...Viata este o mare emotie....Cuvantul "acasa" ma leaga de trecut.... Nu pot sa uit...lacrimi....zambete...De ce nu pot sa uit, atunci cand asta imi doresc cel mai mult? De ce nu pot sa trec peste ce a fost, fara sa ma intreb daca asta imi doresc...sau daca fac bine...?

As vrea sa pot sa vin acasa fara sa ma gandesc ca iar o sa ne intalnim...iar o sa intarzie....iar o sa sper...O sa fie mereu...mereu aceeasi poveste...Nu mai stiu ce imi doresc...Sa continuam...sa o lasam balta...De unde sa iau puterea sa merg inainte....Din ce izvor trebuie sa beau? De la ce pasare sa iau aripi noi? Unde sa mai fug?

Ma uit peste tot ce am postat...Numai intrebari si puncte de suspensie...Incep sa cred ca viata mea e un mare semn de intrebare...Noroc ca mai am prieteni si cunstinte si vise pentru care sa lupt...

Din nou...

2007-10-21T10:14:00.000-07:00

Aud...ploaia....inimile care bat la distanta...dorul de sora-mea...
Vineri seara a fost seara amintirilor...si la despartire a plouat...am alergat dupa autobuz...In urechi imi urlau cei de la Green Day...M-am uitat in sus....Si, ca niciodata, statia era plina de cupluri...Eu ce cautam acolo?
Ieri...o zi...deosebita...O prietena...O ciocolata calda...O gara...Un trandafir...Frig...Si totusi cald....Mai mult...e greu....
Astazi...cerul s-a inchis deasupra mea...M-a plouat...mi-a curs machiajul...Ce probleme am si eu...
Sora-mea daca citesti prostiile astea sa stii ca esti o dulce!

la intalnire cu trecutul

2007-10-19T06:08:00.001-07:00

Cineva mi-a zis sa nu ma mai ascund dupa zambete...

Pentru sora-mea...

2007-10-19T03:17:00.000-07:00

Astazi sunt o cana cu ceai...O cana pe care scrie Nescafe, plina cu ceai de musetel...Inchipuie-ti....Si sunt plina...si rece...Si licoarea asta care se vroia fierbinte se duce incet...pe gat...Ce corp poate sa inghita ceaiul atat de repede?
Astazi am citit randuri...randuri...Cuvinte...intrebari...tristeti...Te stiam mai vesela...Unde sunt ochii verzi? Unde sunt degetelele? Unde sunt sclipirile?
Nu te uita ca e urat afara...Nu simti frigul din jur...Nu atinge pietrele ude si colturoase...Nu gusta ceaiul fierbinte ce combate raceala...
Si te rog, sora-mea! Nu te schimba!

Dimineata la 8 jumate?

2007-10-18T22:45:00.001-07:00

Pentru mine da....Niciodata nu reusesc sa ma trezesc mai devreme fara sa fiu moarta de somn in restul zilei...

Si totusi....de ce m-am trezit asa "devreme"? Ca am fost invitata sa iau cafeaua pe mess...Mai multe nu spun...."ca e pericol"...

Cafeaua mea nu arata in nici un caz ca cea din imagine...(daca un plic de nesscafe si unul de ness simplu pot compune o "CAFEA") dar important e ca beau ceva in incercarea de a ma trezi...

Asa ca "buna dimineata" tuturor celor care isi beau cafeaua odata cu mine....Si "cum reusiti?" celor care se trezesc fara drogul asta...

Un inceput?

2007-10-18T11:46:00.000-07:00

Ce ciudat....cum poti sa te exprimi prin cuvinte...si nu prin priviri...cine poate sa se uite in ochii tai si sa-ti spuna "Stiu exact ce simti....stiu ce gandesti..."
Sa scriu si eu despre tine, Sorina? (observi ca iti spun cum nu ti-am spus niciodata) Tu stii deja...ca multi altii...Manipulezi...acum in sensul bun...
Sa zicem ca aici vor fi gandurile mele...visurile mele...sperantele mele...iluziile mele...Numai sa nu existe si aici persoane care sa-si bata joc....