tătăiţul nostru a plecat in cer

Într-o zi de joi, a închis ochii şi a adormit. A plecat acolo unde nu există suferinţă, suspine sau durere... Probabil că acum stă de vorbă cu celălalt tătăiţ. Nu o sa uităm niciodată cum ne peticea bocancii înainte de fiecare tabără la munte... sau cum ne curăţa cartofi pe banca din curte... Te iubim mult de tot, tătăiţule!