In momentul acesta strigatul din mine suna a pustiu...
Bate vantul
Bate de ceva vreme... prin tot ceea ce inseamna EU si prin tot ceea ce primesc de la ceilalti. Am ajuns sa nu mai pretuiesc mai nimic din ceea ce mi se spune... Nu pentru ca nu stiu sa apreciez... Ci pentru ca nu mai am incredere... si nu stiu daca e adevarat sau nu... Daca e corect sa spui ca ar trebui sa ai incredere numai in tine insuti, atunci cum mai poti sa traiesti langa o persoana? Cum mai pot eu sa mai sper la atentia si dragostea si cuvintele unei persoane?
Finally
Putin soare si chef de plimbare cat cuprinde... Orice altceva decat sa scriu proiecte si licenta. Asa se intampla mereu cand am ceva de facut pentru facultate si e frumos afara. Prefer sa bat orasul pe jos decat sa intepenesc pe un scaun.
Am innebunit de la atata frig si de la atatea picaturi de ploaie... Parca imi ploua in suflet :)) (surorile stiu de ce)... Urasc sa stau in casa, si sa mai fiu si singura.
Hai sa stam pe plaja si sa mancam inghetata... Si sa ma trantesc in patul acela moale si albastru numit "mare"... Sa ma incaltz cu bucatzele mici mici mici de piatra... Nu cred ca exista incaltari mai moderne ca ele....
Sa adun milioane de melci si scoici de pe plaja, amintire de la mare... Ce bine ca visele nu mi le poate lua nimeni...
Uite plaja... Uite si marea :-)
Una bucata gheata
A trecut ceva timp de cand nu am mai avut ganduri sau degete sa scriu... :)
Ma simt oarecum schimbata. Nu m-am transformat intr-o bucata de gheata asa cum ar zice cineva... Iar poza am pus-o pentru ca sunt convinsa ca o sa arate fain pe fundal rosu :D
Ma simt oarecum schimbata. Nu m-am transformat intr-o bucata de gheata asa cum ar zice cineva... Iar poza am pus-o pentru ca sunt convinsa ca o sa arate fain pe fundal rosu :D
Pe masura ce trece timpul, pe atat simt cum poarta cea mare se deschide... Incet incet reusesc sa vad cate o bucatica din viitor... Visez cam mult... sper la multe...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)