E greu sa traiesti incontinuu cu o framantare continua... cu un gand ce nu-mi da pace de ieri seara... Cred ca e mai degraba o intrebare pe care mi-e frica sa o pun.. Daca ceea ce s-a intamplat a afectat sau nu relatia noastra si in ce fel... Si toate faptele trecute zboara in jurul meu si nu-mi dau pace.
Mi-e greu sa ignor fapte reale, si sa nu iau in seama lucruri cu importanta mica. Mi-ar placea sa avem un moment numai al nostru, in care vorbele sa fie libere si sa circule intre noi fara piedici. Mi-ar placea sa existe un moment al zilei in care intrebarile sa capete raspunsuri, iar indoielile sa dispara.
Ne-am indepartat?
Faptul ca lucram acum in acelasi loc ne distanteaza?
Ne vedem asa de des de-a lungul zilei incat sa nu mai simtim nevoia unui moment de intimitate in ganduri si in gesturi?
Iti par cu totul altfel acum, cand ma cunosti mai bine?
Te-am dezamagit?
Ma simt de parca m-am maturizat prea repede. Au trecut doar 3 zile si totusi mi-e dor de zilele in care asteptam bipul care sa-mi spuna ca s-a terminat programul si ma asteapta in fata scarii... de zilele in care stateam pe banca afara si fumam impreuna... de zilele in care ii puneam dedicatii pe mp3 si eu ma dadeam in leagan ca sa imi ascund emotiile...
Nu cred ca aveam alte asteptari, dar trebuie sa ma adaptez cat mai repede... La urma urmei asta inseamna ca ai crescut si ti-ai gasit un loc de munca. In stilul asta nu am sa fiu niciodata multumita.
