nu cred ca am facut bine sa recitesc tot ce am postat pana acum, pentru ca mi-am adus aminte lucruri pe care am crezut ca le-am uitat. am fost numai lacrimi si tristete. nu stiu daca ceva s-a schimbat neaparat, dar acum nu le mai tin doar pentru mine. am lasat sa fiu citita, si in ochi, si prin piele, si prin gesturi. regretul nu mai are ce cauta.
dragostea e acum ceva real. acum stiu ca exista si pentru mine. ma simt bine cand vad ca mici gesturi il bucura si nu am crezut niciodata ca sunt capabila sa fac pe cineva fericit. gandind la rece, e atat de usor sa frangi o inima si sa ii dezamagesti asteptarile si increderea. acum nu cred ca mai sunt in stare sa fac asa ceva. nu lui.
tanjesc dupa ziua de luni cand o sa ma astepte la scara. cand incepem o noua saptamana impreuna.
daca l-as fi cunoscut in facultate asa cum il cunosc acum, nu cred ca mai gandeam ca atunci. mai am momente de singuratate si tristete, dar nu atat de intense. si nici nu le mai privesc asa de tragic. acum sunt doar momente trecatoare, cand in sinea mea stiu ca suntem impreuna, desi in camere diferite.
am schimbat tot ce aveam de cand am plecat din iasi. acum am alta priveliste la geam, alte figuri ma inconjoara. am alte prioritati si pasii mei au urmat alt curs. nu am renuntat de tot la cariera in turism. dar nu ma mai incanta ca alta data. e ceva de condamnat, pentru ca se spune sa nu renunti la vise. norocul are multe de spus. si daca la mine nu s-a pronuntat pana acum, am prins o oarecare aversiune fata de tot ce tine de turism. ma plictiseste.
m-am schimbat. energia are o alta dimensiune pentru mine. se manifesta altfel. mi-e dor de studentie, dar n-as schimba cu nimic sentimentul acesta inaltator. pacat ca nu am putut sa imi implinesc mai repede visul. dar o sa se intample si asta odata si odata. deocamdata ma bucur de mainile si vorbele care ma alinta.

And I'll give up forever to touch you

E greu sa traiesti incontinuu cu o framantare continua... cu un gand ce nu-mi da pace de ieri seara... Cred ca e mai degraba o intrebare pe care mi-e frica sa o pun.. Daca ceea ce s-a intamplat a afectat sau nu relatia noastra si in ce fel... Si toate faptele trecute zboara in jurul meu si nu-mi dau pace.
Mi-e greu sa ignor fapte reale, si sa nu iau in seama lucruri cu importanta mica. Mi-ar placea sa avem un moment numai al nostru, in care vorbele sa fie libere si sa circule intre noi fara piedici. Mi-ar placea sa existe un moment al zilei in care intrebarile sa capete raspunsuri, iar indoielile sa dispara.
Ne-am indepartat?
Faptul ca lucram acum in acelasi loc ne distanteaza?
Ne vedem asa de des de-a lungul zilei incat sa nu mai simtim nevoia unui moment de intimitate in ganduri si in gesturi?
Iti par cu totul altfel acum, cand ma cunosti mai bine?
Te-am dezamagit?
Ma simt de parca m-am maturizat prea repede. Au trecut doar 3 zile si totusi mi-e dor de zilele in care asteptam bipul care sa-mi spuna ca s-a terminat programul si ma asteapta in fata scarii... de zilele in care stateam pe banca afara si fumam impreuna... de zilele in care ii puneam dedicatii pe mp3 si eu ma dadeam in leagan ca sa imi ascund emotiile...
Nu cred ca aveam alte asteptari, dar trebuie sa ma adaptez cat mai repede... La urma urmei asta inseamna ca ai crescut si ti-ai gasit un loc de munca. In stilul asta nu am sa fiu niciodata multumita.

hai inapoi

Bine am revenit in starea in care speram sa nu ma intorc niciodata. Bine am revenit la persoana care speram sa nu mai fiu niciodata. Urasc zilele in care sunt nesuferita si ma cert cu toata lumea... In astfel de moment se darama castelul de vise si asteptari...

Mai vrei sa ai o cina romantica cu mine dupa ziua de azi? Sper din tot sufletul ca da...
Se spune ca prea multa dragoste ucide, dar vad ca pana acum nu am dat niciun semn de durere... Ma intreb daca nu am trecut prea repede peste partea de inceput... daca m-am aruncat iar cu capul inainte... Dar e prima oara cand nu-mi pasa... Stiu ce pot sa castig de aici si mai stiu in ce sens poate sa ma schimbe. Poate fi interpretat ca un interes personal. Sa fiu fericita. Doar daca esti si tu.

Shine...

Inca o seara in care nu mi-e somn... Pot sa spun ca sunt singura acasa de o saptamana... si inca nu sunt sigura daca am gasit sentimentul care ma aduce inapoi in locul in care am respirat pentru prima oara si in care am invatat sa merg.
Corpul si mintea mea alcatuiesc impreuna un mare semn de intrebare in ceea ce priveste viitorul si modul in care voi raspandi o stralucire in jurul meu. Si in ceea ce priveste oamenii care vor miji ochii la vederea ei.
Si iar imi rasuna in minte o melodie... o speranta... un vis... Oare visele vin atunci cand cele precedente se sting? Sau ma agat de unul doar ca sa prind ziua de maine?
E greu sa depinzi de cineva... Mai ales cand ai peste 7 decenii in spate... si te gandesti ca iti lipseste ceva... E ciudat cum oamenii pot accepta situatii neplacute si cum se pot adapta la ele intr-o saptamana... Mi-ar fi placut sa fie cu totul altfel... nu sa accept situatia... Mi-ar fi placut sa existe ceva ce sa pot face ca sa ii usurez ei starea si modul de a trai... din punct de vedere psihic, desi s-a dovedit a fi cea mai puternica dintre noi toti...
Si in cele din urma ajung iar la varful de munte batut de vantul cald... ma visez acolo de fiecare data cand sunt sau ma simt singura... Ma duc in locul meu plin de farmece ce linistesc temerile si intrebarile... cu noapte magica de vara si cu cer negru batut cu stele... Cata forta si putere de a merge mai departe...
Ma simt dificila pentru mine insami ca sa pot sa deosebesc doua stari total diferite si sa inteleg ce se intampla de fapt cu mine in astfel de momente... Astept sa se intample ceva... nu stiu ce... dar poate ca am sa aflu.

Din nou in corpul meu

M-am intors la ceea ce stiu sa fac mai bine... Sa zambesc fara motiv si sa alerg pe role, spre soare... Sa scot capul pe geam in autobuz si sa prind in par vantul...
M-am intors la sentimentul de libertate pe care nu l-am simtit de mult timp...
Sunt din nou eu... libera sa zbor spre orasul acela indepartat in care sunt vise...
Ce daca o sa cad? O sa continui sa traiesc in aceasi iluzie si in acelasi vis frumos in care am gasit fericirea de felul in care sunt... si in care arat...
Si sunt singura in camera... in casa... in orasul asta... Dar in acelasi timp sunt plina de oameni si de figuri... Si cant o data cu melodia asta care ma obsedeaza de azi dimineata...
Nu am destui plamani pentru a respira... si destule guri pentru a exprima marele zambet din mine...

Fara valuri..... va rog....

A fost candva o zi in care nu stiam ce sunt alea lacrimi si responsabilitati... cand faceam lucruri din nestiinta, pentru care nu trebuia sa-mi cer scuze...

A fost o zi in care nu stiam ca "a iubi'="a suferi"... si visam la primul meu sarut crezand ca o sa fie ceva iesit din comun... De fapt, nici nu-mi mai aduc aminte la ce anume speram si de ce eram atat de incantata de viitorul asta care... uite ca a venit...si...

A fost o zi in care eram preocupata doar de lucruri concrete... si nici prin cap nu-mi treceau intrebarile de azi...

O zi in care nu bagam in seama rautati si intrigi... nici nu stiam ce sunt alea...

Si ne trezim in marele cazan... inghesuiti... transpirati... gandindu-ne de ce vecinul ne-a dat un cot in coaste...

Eu, cand o sa fiu copil, vreau sa ma fac aviator

Cred ca azi, mai mult decat oricand, am visat la vremea cand ma jucam prin parcarea din spatele blocului... Mi-am adus aminte cum fugea mama dupa minte cu aparatul dentar in mana...

Ciudat copil... Acum cativa ani aveam responsabilitatea de a-mi indrepta dintii... si acum o am pe cea de a absolvi facultatea... Ma aflu in pragul important al viitorului meu... si poate si al turismului romanesc :)) ca sa sune mai "wow" :P Nu am nimic altceva de facut decat sa stau toata ziua la calculator... sa profit de faptul ca posesoarea lui e plecata acasa... si sa scriu absolut tot ce este legat de lacurile glaciare din Muntii Fagaras... M-am plictisit ingrozitor de sarcina asta de a termina o facultate. Ma chinui de la inceputul lunii mai... si timpul parca e din elastic...

De cand scriu la licenta asta am rememorat fiecare loc cu iarba si vant in care am fost...si fiecare milimetru de pamant pe care am calcat... fiecare picatura de ploaie... fiecare graunte de grindina... cum jucam X si 0 pe stanci la peste 2000 m inaltime, intr-un scurt popas...