hai inapoi

Bine am revenit in starea in care speram sa nu ma intorc niciodata. Bine am revenit la persoana care speram sa nu mai fiu niciodata. Urasc zilele in care sunt nesuferita si ma cert cu toata lumea... In astfel de moment se darama castelul de vise si asteptari...

Mai vrei sa ai o cina romantica cu mine dupa ziua de azi? Sper din tot sufletul ca da...
Se spune ca prea multa dragoste ucide, dar vad ca pana acum nu am dat niciun semn de durere... Ma intreb daca nu am trecut prea repede peste partea de inceput... daca m-am aruncat iar cu capul inainte... Dar e prima oara cand nu-mi pasa... Stiu ce pot sa castig de aici si mai stiu in ce sens poate sa ma schimbe. Poate fi interpretat ca un interes personal. Sa fiu fericita. Doar daca esti si tu.

Shine...

Inca o seara in care nu mi-e somn... Pot sa spun ca sunt singura acasa de o saptamana... si inca nu sunt sigura daca am gasit sentimentul care ma aduce inapoi in locul in care am respirat pentru prima oara si in care am invatat sa merg.
Corpul si mintea mea alcatuiesc impreuna un mare semn de intrebare in ceea ce priveste viitorul si modul in care voi raspandi o stralucire in jurul meu. Si in ceea ce priveste oamenii care vor miji ochii la vederea ei.
Si iar imi rasuna in minte o melodie... o speranta... un vis... Oare visele vin atunci cand cele precedente se sting? Sau ma agat de unul doar ca sa prind ziua de maine?
E greu sa depinzi de cineva... Mai ales cand ai peste 7 decenii in spate... si te gandesti ca iti lipseste ceva... E ciudat cum oamenii pot accepta situatii neplacute si cum se pot adapta la ele intr-o saptamana... Mi-ar fi placut sa fie cu totul altfel... nu sa accept situatia... Mi-ar fi placut sa existe ceva ce sa pot face ca sa ii usurez ei starea si modul de a trai... din punct de vedere psihic, desi s-a dovedit a fi cea mai puternica dintre noi toti...
Si in cele din urma ajung iar la varful de munte batut de vantul cald... ma visez acolo de fiecare data cand sunt sau ma simt singura... Ma duc in locul meu plin de farmece ce linistesc temerile si intrebarile... cu noapte magica de vara si cu cer negru batut cu stele... Cata forta si putere de a merge mai departe...
Ma simt dificila pentru mine insami ca sa pot sa deosebesc doua stari total diferite si sa inteleg ce se intampla de fapt cu mine in astfel de momente... Astept sa se intample ceva... nu stiu ce... dar poate ca am sa aflu.

I can't sleep

E ora 12 jumate dupa amiaza si eu cica nu pot sa dorm : Alt titlu nu mi-a venit in minte :D
Sunt inca in vacanta si ma gandesc cu groaza ca mai e o saptamana si plec la Iasi. De fapt, de azi intr-o saptamana o sa fiu deja acolo, stresata de toate examenele care or sa vina cat de curand si de licenta la care am scris asa de putin... si de toate proiectele pe care nu le-am facut inca :D
Dar sa profit inca de saptamana asta de vacanta :D in care pot sa ma trezesc tarziu, asta doar daca ai mei se indura de mine :D
Am visat ca in noaptea de revelion sa fiu cu alte ganduri, fara amintiri, fara persoane care sa imi aminteasca de trecut... Sa fiu noua, din toate punctele de vedere... Dar uite ca mai sunt 2 zile si nu simt ca ar fi ceva nou in viata asta a mea, si, sincera sa fiu, nu stiu ce s-ar mai putea schimba in astea 2 zile.... Asta e... Am inceput sa cred ca o sa port amintirea lui peste tot cu mine, indiferent de cati ani am sa ajung sa am... Poate ca o sa fiu indreptatita la un moment dat sa ma gandesc la el... Poate ca o sa fim impreuna in cele din urma... Poate ca o sa fie bine, mai bine decat as fi putut vreodata sa ma astept...
Vise de fata naiva... si oricat de mult mai feresc de iluzii, recunosc faptul ca in momentul asta sunt intradevar naiva... Ar trebui sa imi desfac pumnii, sa nu ma mai tin atat de strans de "relatia" asta...
Gata :D

memories

Ar trebui sa scriu cam ce se intampla in viata mea in perioada asta a Sarbatorilor... cam cum simt eu Craciunul sau venirea unui nou an... Nu prea ma intereseaza astea acuma... Sunt niste faze care se succed intr-atat de mult incat sa iti doresti la un moment dat sa se intample ceva deosebit care sa marcheze trecerile astea dintre ani...

Dulci mai sunt momentele in care ma intorc in trecut.... Si buzele lui... in amintirea a ceea ce a fost... dar nu si in speranta a ce poate sa fie si nu este :D Cand sunt acasa lacrimi si zambete se aduna pe fata mea si uit tot ce nu trebuie uitat... Si asta se datoreaza singurelor brate in care ma afund toata... singurilor ochi in care ma innec de fiecare data...

Ia-ma, blondule! Ia-ma si fugi cu mine in brate.... Sari impreuna cu mine pe urmatoarea treapta... Pune-mi piedica aceea grozava, sa nu ma mai ridic de jos...

Continuarea? O stii tu... :)

Mesaj nou

A dat la stiri azi dimineata ca de cateva zile o fata s-a desprins de pamant, dar mai sta totusi agatata de un picior intr-un varf de copac. Nu a putut nimeni sa o ajute, asa ca au trebuit sa o lase acolo, plutind, pana cand visul care a inaltat-o se va spulbera. Masina ambulantei ramane la locul incidentului, pentru a putea interveni in cazul unei prabusiri dureroase.

Un vis de duminica... un vis de vacanta... un vis de acasa... Ca sa simt ca intradevar am ajuns acasa, si ca nu am mai vazut orasul si oamenii de aici de mult timp... Era obligatoriu sa se intample asa... Nu pot sa spun ca sunt fericita... Nu am ajuns nici macar in varful copacului...

Mi-ar placea sa imi desfac mainile, sa le intind... Sa le alungesc... Si sa ma invart repede repede... Sa fiu un elicopter uman... Si din corpul meu sa sara parasutisti.... tot ce ma doare... tot ce ma face sa sufar....

Uite ca scriu

Despre orice in lumea asta. Despre orice imi trece prin cap. Despre orice ascult.
Poate ca maine o sa imi fie mai bine si lumea o sa mi se para iar o mare de oameni fericiti in care ma integrez de minune. Dar traim in aceeasi lume. Respiram acelasi aer. Si ne deplasam pe acelasi pamant. Avem atat de multe lucruri in comun incat simt ca uneori nu pot, pur si simplu nu pot, sa trec peste. Desi asa ar fi fost normal.
Este jumatatea anului, ultimul an de facultate. Cand am ajuns aici m-am gandit ca o sa fie altfel; ca o sa cunosc oameni multi si diferiti; ca o sa imi fac multi prieteni; ca nu o sa ma simt singura; ca o sa ma distrez si o sa merg in club in fiecare weekend. Dar acum cand sunt la sfarsit, realizez ca nu e asa cum am crezut. Intradevar, am cunoscut o gramada de oameni. Dar nu am crezut ca dezamagirile or sa fie asa de multe si atat de crunte. Am sperat. Am iubit. Am facut lucruri de care nimeni nu stie. Si cu ce m-am ales? Numai cu amintiri. Frumoase, dar care dor al dracului de tare. De as putea sa uit si sa ma gandesc ca toate astea au avut un rost in viata mea, in afara de a ma face sa sufar.
Mi-ar fi placut sa fie altfel. Mi-ar fi placut ca in astia 4 ani de facultate viata mea sa fi luat o intorsatura fericita. Si sa nu regret anii care au trecut pe langa mine semanand suferinta si intrebari.
In momentul asta am impresia ca blogul asta l-am facut ca sa imi exprim frustrarile ca nu sunt in stare sa tin pe cineva langa mine. Sau ca nu stiu sa imi pastrez prietenii. Ca nu sunt indeajuns de diplomata sau de spontana sau de vorbareata.
Am si prieteni adevarati, nu zic nu. Dar ce ma fac atunci cand sunt singura intr-o camera, cand am lacrimi in ochi si nu e nimeni langa mine? Ce ma fac atunci cand zidurile si lacrimile ma strang puternic?
Vreau sa fiu si eu increzatoare in mine si in fortele mele. Vreau sa pot sa fiu puternica. Vreau sa nu mai plang.