Este vineri, sunt la serviciu si, ca de obicei, nerabdarea de a se termina odata programul apare in jurul orei 11. Ce poate fi mai trist, in asteptarea Craciunului, decat sa pierzi vremea in fata calculatorului la serviciu...
Insa perspectiva unui Craciun in "orasul vacantelor" parca indulceste putin ziua. O sa imortalizez fiecare moment petrecut acolo, fiecare reactie a lui Iulian cand isi va deschide cadourile :D
Asa ca "sarbatori fericite" tuturor! Si tie, sora-mea, pe ce piramida te-oi fi urcat azi :) Ma gandesc la tine si mi-e dor de tine!
Leapsa: so far away...
3 ani (prima amintire, cred): cresa. o camera mare, intradevar, cu patuturi cu gratii. olite langa intrarea in camera. o tanti care ne spunea povesti asezata pe un scaun langa fereastra. farfurii de tabla si cani cu ceai de menta.
4 ani: gradinita de pe aceeasi strada cu noi, la parterul blocului unde voi realiza mai tarziu ca sta un coleg de scoala generala (Anghelescu Bogdan). o tanti ne dadea poze decupate din carti. tin minte un cal si o broasca. trebuia sa le invatam denumirile in engleza. o dimineata in care eram singura la gradinita. Andreea era racita. Doamna m-a intrebat de ce nu a venit.... nu stiam daca sa ma ridic in picioare sau nu. Ma ridicam si ma asezam incontinuu.
5 ani: gradinita cu program sportiv. imi aduc aminte gentuta bleumarin identica cu a unui coleg (!!!). drept urmare le-am incurcat intre ele. aveam in ea o sticla din sticla :P (de la un sirop de tuse probabil), plina cu apa.
8 ani: gradinita din Campulung. dulapuri mici, cu poze colorate. o carte cu vulpi si gaini pe care trebuia sa le numaram. margele insirate pe ata. groapa cu nisip din curte si doi saci mari plini cu forme din plastic.
7 ani: prima zi de scoala. nu am plans cand au plecat mama si cu tata. am plans pentru ca mi s-au desfacut mansetele de la uniforma. incepe chinul. pana am terminat scoala generala si gimnaziul nu am luat niciun premiu.
Din perioada asta imi mai aduc aminte multe lucruri: draperiile rosii de pe balcon... casutele pentru vrabii cu mesaje gen "nu va fie frica. veniti sa va cresteti puii". :D facutul temelor pe masina de cusut din bucatarie... cerneala era mereu intinsa cand scriam.
In vara de dinaintea clasei a treia: am urcat primul varf de munte: Vf. Papusa 2391 metri. Tabara de la Cabana Cuca.
11 ani: deja mi-am dat seama ca uram scoala si tot ce tine de ea. mie imi placea sa fac garduturi la ore. mi-am rupt si mana dreapta de vreo 2 ori. Si totusi, am avut parte de prima excursie la Bucuresti. am mers la gradina botanica si ne-am uitat la maimutele de la popasul Merei. eram asa de antipatica, incat nici colegii de clasa nu stateau cu mine.
13 ani: bataia incasata nu m-a lecuit de "neinvatare". pur si simplu nu imi placea sa citesc, sa scriu... de olimpiade nici nu era vorba.
13 octombrie, nu mai tin minte anul. O zi superba. Il pierd pe Marc. Nimic nu mai e la fel.
La materia dragoste.... ar veni cam asa: Andronache Radu din spatele blocului, Chiriac Alin, apoi Alexandru Ilie. Si bineinteles, pasiunile de pe munti.
Liceu: cea mai frumoasa perioada din viata mea. Mi-am dat seama ca minciunile si lenea nu ma ajuta la nimic. am pus mana pe carte si pana in clasa a 12-a am luat si eu un premiu. nu premiul 1, dar oricum... Descopar istoria Egiptului si ma hotarasc: arheologie.
Intre timp. in clasa a 10-a, prima dragoste: Andrei Craciun... Greu...
Tot in clasa a 10-a, mi-am dat seama ca arheologia nu e pentru mine cand am luat un 4 intr-o lucrare la istorie. M-am reorientat spre geografie. Si nu m-am mai razgandit.
Am avut si eu o cole.... mi-e dor de tine, Elena!
Bacalaureatul... prima din clasa. Am fost asa de mandra...
Perioada petrecuta in facultate a fost prea complexa pentru a mentiona lucruri care m-au marcat. Au fost prea multe lucruri. Am in minte imaginea din primul an de facultate... Andreea si cu mine pe Copou, in dreptul cofetariei unde se vindeau prajituri Ancuta. Mama si tata in masina... Mama cu lacrimi in ochi. Ne lasau acolo.
Bineinteles, nelipsitele sicane de la colegele de camera mai mari. Cu toate ca am purtat aparat dentar 3 ani, tot ziceau ca arat ca un iepure.
Primele practici prin tara... primele cunostinte... O prietena adevarata: Ana Maria.
Prima realizare: am reusit sa trec la buget.
A doua realizare: diploma de calificare ca ghid national. Nu mi-a ajutat la nimic.
Un esec: ma apuc de fumat.
Andreea imi gaseste jurnalul. De atunci nu am mai pastrat pentru mine.
Recitaluri de folk la anticariat... primul concert cu Vama Veche la care asist... Si cu Phoenix.... Iris.... Directia 5...
A treia realizare: licenta.
Primul loc de munca: secretara....
Cel mai important lucru pe care l-am invatat a fost sa nu caut dragostea intr-un loc anume. L-am cunoscut pe Iulian pe internet. Si unde suntem acum... Ne pregatim de casatorie....
Am gresit mult... am invatat multe... continui sa gresesc si sa invat...
Sora-mea, ai avut un cuvant important de spus in tot acest proces de formare a mea. Nu cred ca as fi reusit sa ajung aici fara tine. Te iubesc!
Iulian, pentru tine am invatat sa gatesc. Si sa pregatesc surprize. Si sa cred ca sunt lucruri bune care ma asteapta. Te iubesc!
Mama, tata, multumesc ca ati avut rabdare cu mine. Probabil ca nu m-as fi trezit la realitate daca nu mancam si putina bataie. :) Va iubesc!
As vrea sa ii transmit leapsa lui Radu Clapa. Nu am mai auzit nimic de la el. Radule, te asteptam!!! :-)
4 ani: gradinita de pe aceeasi strada cu noi, la parterul blocului unde voi realiza mai tarziu ca sta un coleg de scoala generala (Anghelescu Bogdan). o tanti ne dadea poze decupate din carti. tin minte un cal si o broasca. trebuia sa le invatam denumirile in engleza. o dimineata in care eram singura la gradinita. Andreea era racita. Doamna m-a intrebat de ce nu a venit.... nu stiam daca sa ma ridic in picioare sau nu. Ma ridicam si ma asezam incontinuu.
5 ani: gradinita cu program sportiv. imi aduc aminte gentuta bleumarin identica cu a unui coleg (!!!). drept urmare le-am incurcat intre ele. aveam in ea o sticla din sticla :P (de la un sirop de tuse probabil), plina cu apa.
8 ani: gradinita din Campulung. dulapuri mici, cu poze colorate. o carte cu vulpi si gaini pe care trebuia sa le numaram. margele insirate pe ata. groapa cu nisip din curte si doi saci mari plini cu forme din plastic.
7 ani: prima zi de scoala. nu am plans cand au plecat mama si cu tata. am plans pentru ca mi s-au desfacut mansetele de la uniforma. incepe chinul. pana am terminat scoala generala si gimnaziul nu am luat niciun premiu.
Din perioada asta imi mai aduc aminte multe lucruri: draperiile rosii de pe balcon... casutele pentru vrabii cu mesaje gen "nu va fie frica. veniti sa va cresteti puii". :D facutul temelor pe masina de cusut din bucatarie... cerneala era mereu intinsa cand scriam.
In vara de dinaintea clasei a treia: am urcat primul varf de munte: Vf. Papusa 2391 metri. Tabara de la Cabana Cuca.
11 ani: deja mi-am dat seama ca uram scoala si tot ce tine de ea. mie imi placea sa fac garduturi la ore. mi-am rupt si mana dreapta de vreo 2 ori. Si totusi, am avut parte de prima excursie la Bucuresti. am mers la gradina botanica si ne-am uitat la maimutele de la popasul Merei. eram asa de antipatica, incat nici colegii de clasa nu stateau cu mine.
13 ani: bataia incasata nu m-a lecuit de "neinvatare". pur si simplu nu imi placea sa citesc, sa scriu... de olimpiade nici nu era vorba.
13 octombrie, nu mai tin minte anul. O zi superba. Il pierd pe Marc. Nimic nu mai e la fel.
La materia dragoste.... ar veni cam asa: Andronache Radu din spatele blocului, Chiriac Alin, apoi Alexandru Ilie. Si bineinteles, pasiunile de pe munti.
Liceu: cea mai frumoasa perioada din viata mea. Mi-am dat seama ca minciunile si lenea nu ma ajuta la nimic. am pus mana pe carte si pana in clasa a 12-a am luat si eu un premiu. nu premiul 1, dar oricum... Descopar istoria Egiptului si ma hotarasc: arheologie.
Intre timp. in clasa a 10-a, prima dragoste: Andrei Craciun... Greu...
Tot in clasa a 10-a, mi-am dat seama ca arheologia nu e pentru mine cand am luat un 4 intr-o lucrare la istorie. M-am reorientat spre geografie. Si nu m-am mai razgandit.
Am avut si eu o cole.... mi-e dor de tine, Elena!
Bacalaureatul... prima din clasa. Am fost asa de mandra...
Perioada petrecuta in facultate a fost prea complexa pentru a mentiona lucruri care m-au marcat. Au fost prea multe lucruri. Am in minte imaginea din primul an de facultate... Andreea si cu mine pe Copou, in dreptul cofetariei unde se vindeau prajituri Ancuta. Mama si tata in masina... Mama cu lacrimi in ochi. Ne lasau acolo.
Bineinteles, nelipsitele sicane de la colegele de camera mai mari. Cu toate ca am purtat aparat dentar 3 ani, tot ziceau ca arat ca un iepure.
Primele practici prin tara... primele cunostinte... O prietena adevarata: Ana Maria.
Prima realizare: am reusit sa trec la buget.
A doua realizare: diploma de calificare ca ghid national. Nu mi-a ajutat la nimic.
Un esec: ma apuc de fumat.
Andreea imi gaseste jurnalul. De atunci nu am mai pastrat pentru mine.
Recitaluri de folk la anticariat... primul concert cu Vama Veche la care asist... Si cu Phoenix.... Iris.... Directia 5...
A treia realizare: licenta.
Primul loc de munca: secretara....
Cel mai important lucru pe care l-am invatat a fost sa nu caut dragostea intr-un loc anume. L-am cunoscut pe Iulian pe internet. Si unde suntem acum... Ne pregatim de casatorie....
Am gresit mult... am invatat multe... continui sa gresesc si sa invat...
Sora-mea, ai avut un cuvant important de spus in tot acest proces de formare a mea. Nu cred ca as fi reusit sa ajung aici fara tine. Te iubesc!
Iulian, pentru tine am invatat sa gatesc. Si sa pregatesc surprize. Si sa cred ca sunt lucruri bune care ma asteapta. Te iubesc!
Mama, tata, multumesc ca ati avut rabdare cu mine. Probabil ca nu m-as fi trezit la realitate daca nu mancam si putina bataie. :) Va iubesc!
As vrea sa ii transmit leapsa lui Radu Clapa. Nu am mai auzit nimic de la el. Radule, te asteptam!!! :-)
neconditionat
In seara asta am chef de scris :) Unii ar spune ca e un lucru bun. Ca a trecut ceva timp de la ultima postare. Asa ca mi-am pus castile, Goo Goo Dolls-Here is gone pe repeat, si da-i din degete, cum s-ar zice :)
Ieri dimineata am pus din intamplare 3 lucruri dragi, unul peste altul.
1. primul volum din seria "Amurg"; imi place la nebunie si nu am cum sa opresc asta. Imi pare rau, sora-mea, dar rivalizeaza serios cu Harry Potter :P
2. inelul de logodna. Primit pe 21 iulie 2009, cel mai pretios cadou, facand abstractie de cadourile primite de la membri ai familiei. S-a intamplat dimineata, in masina,inainte sa mergem la serviciu. Deloc romantic (dupa parerea celor de la Bon Mariage), dar total cu efect.
3. telefonul primit de la Iulyanu. Cel mai frumos telefon din lume, desigur.
Sunt trei dintre cele mai importante lucruri pe care le am.
Trecand la lucruri mai serioase.... stiu cu cine vreau sa ma marit. E aceeasi persoana de un an si jumatate. Probabil ca nevoia de "nou" m-a facut sa ma indragostesc de el din prima seara petrecuta la Bucuresti.
Ma simt ca un personaj dintr-o carte sau dintr-un film. Cu un scenariu absolut perfect si cu happy end.
Ieri dimineata am pus din intamplare 3 lucruri dragi, unul peste altul.
1. primul volum din seria "Amurg"; imi place la nebunie si nu am cum sa opresc asta. Imi pare rau, sora-mea, dar rivalizeaza serios cu Harry Potter :P
2. inelul de logodna. Primit pe 21 iulie 2009, cel mai pretios cadou, facand abstractie de cadourile primite de la membri ai familiei. S-a intamplat dimineata, in masina,inainte sa mergem la serviciu. Deloc romantic (dupa parerea celor de la Bon Mariage), dar total cu efect.
3. telefonul primit de la Iulyanu. Cel mai frumos telefon din lume, desigur.
Sunt trei dintre cele mai importante lucruri pe care le am.
Trecand la lucruri mai serioase.... stiu cu cine vreau sa ma marit. E aceeasi persoana de un an si jumatate. Probabil ca nevoia de "nou" m-a facut sa ma indragostesc de el din prima seara petrecuta la Bucuresti.
Ma simt ca un personaj dintr-o carte sau dintr-un film. Cu un scenariu absolut perfect si cu happy end.
nu cred ca am facut bine sa recitesc tot ce am postat pana acum, pentru ca mi-am adus aminte lucruri pe care am crezut ca le-am uitat. am fost numai lacrimi si tristete. nu stiu daca ceva s-a schimbat neaparat, dar acum nu le mai tin doar pentru mine. am lasat sa fiu citita, si in ochi, si prin piele, si prin gesturi. regretul nu mai are ce cauta.
dragostea e acum ceva real. acum stiu ca exista si pentru mine. ma simt bine cand vad ca mici gesturi il bucura si nu am crezut niciodata ca sunt capabila sa fac pe cineva fericit. gandind la rece, e atat de usor sa frangi o inima si sa ii dezamagesti asteptarile si increderea. acum nu cred ca mai sunt in stare sa fac asa ceva. nu lui.
tanjesc dupa ziua de luni cand o sa ma astepte la scara. cand incepem o noua saptamana impreuna.
daca l-as fi cunoscut in facultate asa cum il cunosc acum, nu cred ca mai gandeam ca atunci. mai am momente de singuratate si tristete, dar nu atat de intense. si nici nu le mai privesc asa de tragic. acum sunt doar momente trecatoare, cand in sinea mea stiu ca suntem impreuna, desi in camere diferite.
am schimbat tot ce aveam de cand am plecat din iasi. acum am alta priveliste la geam, alte figuri ma inconjoara. am alte prioritati si pasii mei au urmat alt curs. nu am renuntat de tot la cariera in turism. dar nu ma mai incanta ca alta data. e ceva de condamnat, pentru ca se spune sa nu renunti la vise. norocul are multe de spus. si daca la mine nu s-a pronuntat pana acum, am prins o oarecare aversiune fata de tot ce tine de turism. ma plictiseste.
m-am schimbat. energia are o alta dimensiune pentru mine. se manifesta altfel. mi-e dor de studentie, dar n-as schimba cu nimic sentimentul acesta inaltator. pacat ca nu am putut sa imi implinesc mai repede visul. dar o sa se intample si asta odata si odata. deocamdata ma bucur de mainile si vorbele care ma alinta.
dragostea e acum ceva real. acum stiu ca exista si pentru mine. ma simt bine cand vad ca mici gesturi il bucura si nu am crezut niciodata ca sunt capabila sa fac pe cineva fericit. gandind la rece, e atat de usor sa frangi o inima si sa ii dezamagesti asteptarile si increderea. acum nu cred ca mai sunt in stare sa fac asa ceva. nu lui.
tanjesc dupa ziua de luni cand o sa ma astepte la scara. cand incepem o noua saptamana impreuna.
daca l-as fi cunoscut in facultate asa cum il cunosc acum, nu cred ca mai gandeam ca atunci. mai am momente de singuratate si tristete, dar nu atat de intense. si nici nu le mai privesc asa de tragic. acum sunt doar momente trecatoare, cand in sinea mea stiu ca suntem impreuna, desi in camere diferite.
am schimbat tot ce aveam de cand am plecat din iasi. acum am alta priveliste la geam, alte figuri ma inconjoara. am alte prioritati si pasii mei au urmat alt curs. nu am renuntat de tot la cariera in turism. dar nu ma mai incanta ca alta data. e ceva de condamnat, pentru ca se spune sa nu renunti la vise. norocul are multe de spus. si daca la mine nu s-a pronuntat pana acum, am prins o oarecare aversiune fata de tot ce tine de turism. ma plictiseste.
m-am schimbat. energia are o alta dimensiune pentru mine. se manifesta altfel. mi-e dor de studentie, dar n-as schimba cu nimic sentimentul acesta inaltator. pacat ca nu am putut sa imi implinesc mai repede visul. dar o sa se intample si asta odata si odata. deocamdata ma bucur de mainile si vorbele care ma alinta.
And I'll give up forever to touch you
E greu sa traiesti incontinuu cu o framantare continua... cu un gand ce nu-mi da pace de ieri seara... Cred ca e mai degraba o intrebare pe care mi-e frica sa o pun.. Daca ceea ce s-a intamplat a afectat sau nu relatia noastra si in ce fel... Si toate faptele trecute zboara in jurul meu si nu-mi dau pace.
Mi-e greu sa ignor fapte reale, si sa nu iau in seama lucruri cu importanta mica. Mi-ar placea sa avem un moment numai al nostru, in care vorbele sa fie libere si sa circule intre noi fara piedici. Mi-ar placea sa existe un moment al zilei in care intrebarile sa capete raspunsuri, iar indoielile sa dispara.
Ne-am indepartat?
Faptul ca lucram acum in acelasi loc ne distanteaza?
Ne vedem asa de des de-a lungul zilei incat sa nu mai simtim nevoia unui moment de intimitate in ganduri si in gesturi?
Iti par cu totul altfel acum, cand ma cunosti mai bine?
Te-am dezamagit?
Ma simt de parca m-am maturizat prea repede. Au trecut doar 3 zile si totusi mi-e dor de zilele in care asteptam bipul care sa-mi spuna ca s-a terminat programul si ma asteapta in fata scarii... de zilele in care stateam pe banca afara si fumam impreuna... de zilele in care ii puneam dedicatii pe mp3 si eu ma dadeam in leagan ca sa imi ascund emotiile...
Nu cred ca aveam alte asteptari, dar trebuie sa ma adaptez cat mai repede... La urma urmei asta inseamna ca ai crescut si ti-ai gasit un loc de munca. In stilul asta nu am sa fiu niciodata multumita.
Mi-e greu sa ignor fapte reale, si sa nu iau in seama lucruri cu importanta mica. Mi-ar placea sa avem un moment numai al nostru, in care vorbele sa fie libere si sa circule intre noi fara piedici. Mi-ar placea sa existe un moment al zilei in care intrebarile sa capete raspunsuri, iar indoielile sa dispara.
Ne-am indepartat?
Faptul ca lucram acum in acelasi loc ne distanteaza?
Ne vedem asa de des de-a lungul zilei incat sa nu mai simtim nevoia unui moment de intimitate in ganduri si in gesturi?
Iti par cu totul altfel acum, cand ma cunosti mai bine?
Te-am dezamagit?
Ma simt de parca m-am maturizat prea repede. Au trecut doar 3 zile si totusi mi-e dor de zilele in care asteptam bipul care sa-mi spuna ca s-a terminat programul si ma asteapta in fata scarii... de zilele in care stateam pe banca afara si fumam impreuna... de zilele in care ii puneam dedicatii pe mp3 si eu ma dadeam in leagan ca sa imi ascund emotiile...
Nu cred ca aveam alte asteptari, dar trebuie sa ma adaptez cat mai repede... La urma urmei asta inseamna ca ai crescut si ti-ai gasit un loc de munca. In stilul asta nu am sa fiu niciodata multumita.
hai inapoi
Bine am revenit in starea in care speram sa nu ma intorc niciodata. Bine am revenit la persoana care speram sa nu mai fiu niciodata. Urasc zilele in care sunt nesuferita si ma cert cu toata lumea... In astfel de moment se darama castelul de vise si asteptari...Mai vrei sa ai o cina romantica cu mine dupa ziua de azi? Sper din tot sufletul ca da...
Se spune ca prea multa dragoste ucide, dar vad ca pana acum nu am dat niciun semn de durere... Ma intreb daca nu am trecut prea repede peste partea de inceput... daca m-am aruncat iar cu capul inainte... Dar e prima oara cand nu-mi pasa... Stiu ce pot sa castig de aici si mai stiu in ce sens poate sa ma schimbe. Poate fi interpretat ca un interes personal. Sa fiu fericita. Doar daca esti si tu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)