Pentru zambete :)

Pentru cel mai mare zambet din ultimul an....

Sper ca nu te superi pe mine ca am recurs la acest mijloc de a ma exprima...dar aici e coltul meu de libertate, din toate punctele de vedere...

Ar fi enorm de multe lucruri de zis...Si cred ca acum e prima oara cand scriu pe blog si nu ma gandesc o suta de ani cu ce sa incep...Ceea ce este un progres...Crede-ma!

Incerc sa nu ma arunc iar, desi imi e greu sa nu sper, sa nu ma gandesc, sa nu visez...Am o mie de lucruri pentru care iti sunt recunoscatoare...Dar cea mai mare realizare a ta in ceea ce ma priveste este faptul ca datorita tie am trecut peste.....trecut...Suna ciudat, dar acum nu ma mai intereseaza nimic din ce a fost. Am putut sa spun NU si sa nu mai bag in seama staruinte si explicatii si lacrimi. Spune-mi cum vrei: naiva...inconstienta....Dar nu pot nega noua persoana care sunt...

Si...e atractia aceea....

Am scris aici ce am simtit...pentru ca toata lumea sa vada ca esti, intr-adevar, o persoana importanta pentru mine, desi ne cunoastem de asa putin timp...

Ceva de incheiere? Nu vreau un sfarsit...nici macar la aceste randuri... :)

Vreau si eu....

O prajitura... o floare... o escapada...

Sa privesti lumea cu ochi de copil.... Sa mergi cu mama ta pe strada... sa o tii de mana....Tu avand jumatate din varsta ei (nu ca asta ar fi ceva neobisnuit)... si sa intinzi mana dupa un Peugeot 407.... dupa niste blugi faini pe care i-ai vazut la o tipa... dupa o haina la moda... dupa o pereche de cizme de piele intoarsa.... dupa un baiat si o fata tinandu-se de mana.... dupa dragoste... dupa o noua viata...

"Mami, vreau sa conduc si eu masina aia decapotabila!" Suna ciudat... Pffff! Daca ar sti un copil de 1 an ca dupa inca vreo 10 se va apuca de fumat... dupa inca 13 va pune (poate) prima picatura de alcool in gura... cu ocazia implinirii varstei de la care poate sa stea pe scaunul din dreapta soferului...

La urma urmei... chiar si ca adulti... toti tanjim dupa dragoste... ca dupa cea mai dulce bomboana... ca... in fond... tot niste copii suntem...

Viata este o mare emotie.............

Am venit acasa....ACASA....Ce cuvant frumos...Deschizi gura sa pronunti literele...A...C...A...S...A... Camera mea...patul meu de 2 persoane....biroul...calculatorul....biroul....si usa care ma izoleaza de restul lumii....

Si totusi...Viata este o mare emotie....Cuvantul "acasa" ma leaga de trecut.... Nu pot sa uit...lacrimi....zambete...De ce nu pot sa uit, atunci cand asta imi doresc cel mai mult? De ce nu pot sa trec peste ce a fost, fara sa ma intreb daca asta imi doresc...sau daca fac bine...?

As vrea sa pot sa vin acasa fara sa ma gandesc ca iar o sa ne intalnim...iar o sa intarzie....iar o sa sper...O sa fie mereu...mereu aceeasi poveste...Nu mai stiu ce imi doresc...Sa continuam...sa o lasam balta...De unde sa iau puterea sa merg inainte....Din ce izvor trebuie sa beau? De la ce pasare sa iau aripi noi? Unde sa mai fug?

Ma uit peste tot ce am postat...Numai intrebari si puncte de suspensie...Incep sa cred ca viata mea e un mare semn de intrebare...Noroc ca mai am prieteni si cunstinte si vise pentru care sa lupt...

Din nou...

Aud...ploaia....inimile care bat la distanta...dorul de sora-mea...
Vineri seara a fost seara amintirilor...si la despartire a plouat...am alergat dupa autobuz...In urechi imi urlau cei de la Green Day...M-am uitat in sus....Si, ca niciodata, statia era plina de cupluri...Eu ce cautam acolo?
Ieri...o zi...deosebita...O prietena...O ciocolata calda...O gara...Un trandafir...Frig...Si totusi cald....Mai mult...e greu....
Astazi...cerul s-a inchis deasupra mea...M-a plouat...mi-a curs machiajul...Ce probleme am si eu...
Sora-mea daca citesti prostiile astea sa stii ca esti o dulce!

la intalnire cu trecutul

Cineva mi-a zis sa nu ma mai ascund dupa zambete...

Pentru sora-mea...

Astazi sunt o cana cu ceai...O cana pe care scrie Nescafe, plina cu ceai de musetel...Inchipuie-ti....Si sunt plina...si rece...Si licoarea asta care se vroia fierbinte se duce incet...pe gat...Ce corp poate sa inghita ceaiul atat de repede?
Astazi am citit randuri...randuri...Cuvinte...intrebari...tristeti...Te stiam mai vesela...Unde sunt ochii verzi? Unde sunt degetelele? Unde sunt sclipirile?
Nu te uita ca e urat afara...Nu simti frigul din jur...Nu atinge pietrele ude si colturoase...Nu gusta ceaiul fierbinte ce combate raceala...
Si te rog, sora-mea! Nu te schimba!

Dimineata la 8 jumate?

Pentru mine da....Niciodata nu reusesc sa ma trezesc mai devreme fara sa fiu moarta de somn in restul zilei...

Si totusi....de ce m-am trezit asa "devreme"? Ca am fost invitata sa iau cafeaua pe mess...Mai multe nu spun...."ca e pericol"...

Cafeaua mea nu arata in nici un caz ca cea din imagine...(daca un plic de nesscafe si unul de ness simplu pot compune o "CAFEA") dar important e ca beau ceva in incercarea de a ma trezi...

Asa ca "buna dimineata" tuturor celor care isi beau cafeaua odata cu mine....Si "cum reusiti?" celor care se trezesc fara drogul asta...

Un inceput?

Ce ciudat....cum poti sa te exprimi prin cuvinte...si nu prin priviri...cine poate sa se uite in ochii tai si sa-ti spuna "Stiu exact ce simti....stiu ce gandesti..."
Sa scriu si eu despre tine, Sorina? (observi ca iti spun cum nu ti-am spus niciodata) Tu stii deja...ca multi altii...Manipulezi...acum in sensul bun...
Sa zicem ca aici vor fi gandurile mele...visurile mele...sperantele mele...iluziile mele...Numai sa nu existe si aici persoane care sa-si bata joc....