Dulci mai sunt momentele in care ma intorc in trecut.... Si buzele lui... in amintirea a ceea ce a fost... dar nu si in speranta a ce poate sa fie si nu este :D Cand sunt acasa lacrimi si zambete se aduna pe fata mea si uit tot ce nu trebuie uitat... Si asta se datoreaza singurelor brate in care ma afund toata... singurilor ochi in care ma innec de fiecare data...
Ia-ma, blondule! Ia-ma si fugi cu mine in brate.... Sari impreuna cu mine pe urmatoarea treapta... Pune-mi piedica aceea grozava, sa nu ma mai ridic de jos...
Continuarea? O stii tu... :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu