Am venit acasa....ACASA....Ce cuvant frumos...Deschizi gura sa pronunti literele...A...C...A...S...A... Camera mea...patul meu de 2 persoane....biroul...calculatorul....biroul....si usa care ma izoleaza de restul lumii....Si totusi...Viata este o mare emotie....Cuvantul "acasa" ma leaga de trecut.... Nu pot sa uit...lacrimi....zambete...De ce nu pot sa uit, atunci cand asta imi doresc cel mai mult? De ce nu pot sa trec peste ce a fost, fara sa ma intreb daca asta imi doresc...sau daca fac bine...?
As vrea sa pot sa vin acasa fara sa ma gandesc ca iar o sa ne intalnim...iar o sa intarzie....iar o sa sper...O sa fie mereu...mereu aceeasi poveste...Nu mai stiu ce imi doresc...Sa continuam...sa o lasam balta...De unde sa iau puterea sa merg inainte....Din ce izvor trebuie sa beau? De la ce pasare sa iau aripi noi? Unde sa mai fug?
Ma uit peste tot ce am postat...Numai intrebari si puncte de suspensie...Incep sa cred ca viata mea e un mare semn de intrebare...Noroc ca mai am prieteni si cunstinte si vise pentru care sa lupt...
Un comentariu:
daca ai pentru ce sa lupti, atunci de ce sa iti plangi de mila? eu m-am saturat sa incep mereu acelasi drum spre dezamagire si sunt convinsa ca si tu!
Trimiteți un comentariu