Despre orice in lumea asta. Despre orice imi trece prin cap. Despre orice ascult.
Poate ca maine o sa imi fie mai bine si lumea o sa mi se para iar o mare de oameni fericiti in care ma integrez de minune. Dar traim in aceeasi lume. Respiram acelasi aer. Si ne deplasam pe acelasi pamant. Avem atat de multe lucruri in comun incat simt ca uneori nu pot, pur si simplu nu pot, sa trec peste. Desi asa ar fi fost normal.
Este jumatatea anului, ultimul an de facultate. Cand am ajuns aici m-am gandit ca o sa fie altfel; ca o sa cunosc oameni multi si diferiti; ca o sa imi fac multi prieteni; ca nu o sa ma simt singura; ca o sa ma distrez si o sa merg in club in fiecare weekend. Dar acum cand sunt la sfarsit, realizez ca nu e asa cum am crezut. Intradevar, am cunoscut o gramada de oameni. Dar nu am crezut ca dezamagirile or sa fie asa de multe si atat de crunte. Am sperat. Am iubit. Am facut lucruri de care nimeni nu stie. Si cu ce m-am ales? Numai cu amintiri. Frumoase, dar care dor al dracului de tare. De as putea sa uit si sa ma gandesc ca toate astea au avut un rost in viata mea, in afara de a ma face sa sufar.
Mi-ar fi placut sa fie altfel. Mi-ar fi placut ca in astia 4 ani de facultate viata mea sa fi luat o intorsatura fericita. Si sa nu regret anii care au trecut pe langa mine semanand suferinta si intrebari.
In momentul asta am impresia ca blogul asta l-am facut ca sa imi exprim frustrarile ca nu sunt in stare sa tin pe cineva langa mine. Sau ca nu stiu sa imi pastrez prietenii. Ca nu sunt indeajuns de diplomata sau de spontana sau de vorbareata.
Am si prieteni adevarati, nu zic nu. Dar ce ma fac atunci cand sunt singura intr-o camera, cand am lacrimi in ochi si nu e nimeni langa mine? Ce ma fac atunci cand zidurile si lacrimile ma strang puternic?
Vreau sa fiu si eu increzatoare in mine si in fortele mele. Vreau sa pot sa fiu puternica. Vreau sa nu mai plang.
2 comentarii:
stii si tu ca ce nu te ucide, te face rezistent. Si asa suntem noi oamenii, ne imaginam pentru viitor numai lucruri bune, iar cand ajungem acolo e inevitabil sa nu fim dezamagiti. ideea e sa facem clar distinctia dintre ceea ce ne-ar place sa se intample si ceea ce de fapt se intampla! :)
si soarele rasare pentru toata lumea, deci va veni si pe strada ta o raza de-a lui! :P
Vreau sa-ti spun doar ca am citit ce-ai scris.
SI mi-a placut.
numai bine,
Trimiteți un comentariu