I can't sleep

E ora 12 jumate dupa amiaza si eu cica nu pot sa dorm : Alt titlu nu mi-a venit in minte :D
Sunt inca in vacanta si ma gandesc cu groaza ca mai e o saptamana si plec la Iasi. De fapt, de azi intr-o saptamana o sa fiu deja acolo, stresata de toate examenele care or sa vina cat de curand si de licenta la care am scris asa de putin... si de toate proiectele pe care nu le-am facut inca :D
Dar sa profit inca de saptamana asta de vacanta :D in care pot sa ma trezesc tarziu, asta doar daca ai mei se indura de mine :D
Am visat ca in noaptea de revelion sa fiu cu alte ganduri, fara amintiri, fara persoane care sa imi aminteasca de trecut... Sa fiu noua, din toate punctele de vedere... Dar uite ca mai sunt 2 zile si nu simt ca ar fi ceva nou in viata asta a mea, si, sincera sa fiu, nu stiu ce s-ar mai putea schimba in astea 2 zile.... Asta e... Am inceput sa cred ca o sa port amintirea lui peste tot cu mine, indiferent de cati ani am sa ajung sa am... Poate ca o sa fiu indreptatita la un moment dat sa ma gandesc la el... Poate ca o sa fim impreuna in cele din urma... Poate ca o sa fie bine, mai bine decat as fi putut vreodata sa ma astept...
Vise de fata naiva... si oricat de mult mai feresc de iluzii, recunosc faptul ca in momentul asta sunt intradevar naiva... Ar trebui sa imi desfac pumnii, sa nu ma mai tin atat de strans de "relatia" asta...
Gata :D

memories

Ar trebui sa scriu cam ce se intampla in viata mea in perioada asta a Sarbatorilor... cam cum simt eu Craciunul sau venirea unui nou an... Nu prea ma intereseaza astea acuma... Sunt niste faze care se succed intr-atat de mult incat sa iti doresti la un moment dat sa se intample ceva deosebit care sa marcheze trecerile astea dintre ani...

Dulci mai sunt momentele in care ma intorc in trecut.... Si buzele lui... in amintirea a ceea ce a fost... dar nu si in speranta a ce poate sa fie si nu este :D Cand sunt acasa lacrimi si zambete se aduna pe fata mea si uit tot ce nu trebuie uitat... Si asta se datoreaza singurelor brate in care ma afund toata... singurilor ochi in care ma innec de fiecare data...

Ia-ma, blondule! Ia-ma si fugi cu mine in brate.... Sari impreuna cu mine pe urmatoarea treapta... Pune-mi piedica aceea grozava, sa nu ma mai ridic de jos...

Continuarea? O stii tu... :)

Mesaj nou

A dat la stiri azi dimineata ca de cateva zile o fata s-a desprins de pamant, dar mai sta totusi agatata de un picior intr-un varf de copac. Nu a putut nimeni sa o ajute, asa ca au trebuit sa o lase acolo, plutind, pana cand visul care a inaltat-o se va spulbera. Masina ambulantei ramane la locul incidentului, pentru a putea interveni in cazul unei prabusiri dureroase.

Un vis de duminica... un vis de vacanta... un vis de acasa... Ca sa simt ca intradevar am ajuns acasa, si ca nu am mai vazut orasul si oamenii de aici de mult timp... Era obligatoriu sa se intample asa... Nu pot sa spun ca sunt fericita... Nu am ajuns nici macar in varful copacului...

Mi-ar placea sa imi desfac mainile, sa le intind... Sa le alungesc... Si sa ma invart repede repede... Sa fiu un elicopter uman... Si din corpul meu sa sara parasutisti.... tot ce ma doare... tot ce ma face sa sufar....

pentru m.c

Mihai Cristian? Marius Costin? Mircea Cosmin? :)
Hai sa iti explic cum scriu eu...
Ma duc la facultate, merg cu autobuzul, ascult muzica, vorbesc cu cineva pe messenger, cineva imi spune ceva frumos (nu neaparat frumos :D), imi aduc aminte de ceva.... Imi pun o melodie la casti. De preferinta Andain - Time, sau Bliss-Budha - Wish you were here, sau David Gray - This year's love.... Si cam asta e ambienta... Eventual mai adaug si cateva lacrimi (ceea ce s-a intamplat destul de des)
Si daca scriu despre cineva... Vreau sa cred ca sunt doar stari de moment si ca nu ma hazardez in situatii ridicole sau imposibile... Si poate sa vada, pentru ca nu imi tin sufletul secret. Numai ca nu stiu cate persoane apreciaza asta. Acum nu ma astept sa primesc comentarii sau mesaje de multumire. Oameni! Daca scriu despre voi si pentru voi, o fac pentru ca insemnati ceva pentru mine (sau ati insemnat la un moment dat). Pentru ca exista o persoana pentru care am scris si s-a dovedit a fi una dintre cele mai mari iluzii.
Scriu doar ce simt... :)

.....

Ascult melodia a nu stiu cata oara...

Si pentru prima data imi doresc ca situatia sa fi fost altfel. Nu sa am parul lung, sau sa fiu blonda, sau sa am masina si bani :P Cred ca mi-ar fi ajuns si numai sa fiu acolo, sa iti spun ca iti sunt aproape, langa tine, si sa te tin strans in brate cand esti singur.

Pentru prima data imi doresc ca statusul tau sa fi fost altul: in loc de buni prieteni sa scrie cu totul altceva. Nu ma intreba ce, pentru ca stii ca e pericol... Stiu ca esti o persoana mult mai exacta ca mine. Si ca nu ai cadea niciodata in partea cealalta, parte pe care eu deja am inceput sa o ating. Si ca nu ai recunoaste nici mort ca e ceva... ceva ce poate ca exista doar in mintea mea... Si hai sa fim seriosi. De cat timp vorbim? De jumatate de an? Poate cu o luna sau doua mai mult? Nici nu mai tin minte...

Cand am deschis blog-ul am simtit ca aveam mult mai multe de spus decat am scris pana acum. Si iar am rams fara cuvinte, iar nu stiu ce sa scriu, iar nu stiu sa definesc. Ce as putea sa scriu sa nu devin patetica? Sau naiva? Sau... cum mai vrei tu...

Tu care copac vrei sa fii? Pot sa aleg eu in locul tau? Vreau sa fii copacul mai inalt, care sa ma protejeze si sa ma ia in brate noaptea cand visez urat. Sau care sa isi cada frunzele peste mine, sa ne hranim din acelasi pamant. Dar vreau sa fii si copacul mai mic. Pentru ca si tu ai momente in care suferi. Si asa cum esti tu pentru mine, asa vreau sa fiu si eu pentru tine: colacul de salvare. Vreau sa traim pe aceeasi margine de prapastie, sa ne uitam impreuna in jos si sa ne simtim unul altuia crengile tremurand la vederea abisului. Vreau sa ne lumineze acelasi soare cand privim spre est.

Nici macar tu nu ma poti condamna ca sunt visatoare. Pentru ca uneori sunt aproape sigura ca iti place sa te refugiezi in visele mele...

Inca un post

Iar scriu...
Cica a venit iarna... A nins (sau a plouat, nu stiu sigur) putin si cica a venit iarna...Vreau si eu o iarna de aia clasica. Cu zapada multa, care se asaza, nu care se topeste intr-o ora. Vreau acasa!!! Am innebunit de cate ori am zis asta in ultima luna. Dar daca ar fi sa postez de zece ori pe zi cred ca tot asta as mentiona de cateva ori :D
Daca inainte intram in stari de tristete si melancolie, acum am intrat intr-o stare de sictir total. Azi dimineata am scos numai prostii din mine, de fetele imi ziceau sa tac odata. Dar acum nu mai am chef de absolut nimic...
Incerc sa nu ma mai gandesc la tipul super inalt, sau la barbatul care s-a aruncat de la balcon saptamana trecuta la noi in cartier...Sa nu ma mai gandesc la proiectul pentru care m-am pregatit 2 saptamani si pe care nici pana acum nu am reusit sa il prezint (nu din vina mea :D). Nu sunt plina de frustrari :D Asta ca sa stie toata lumea :D
O sa revin... cu inca un "Vreau acasa!!!" :D

Dor....

Vreau acasa...
Ce bine ca vin sarbatorile... Asa o sa simt si eu o dragoste... Si ce daca e parinteasca?
Ce bine ca nu am mai fost acasa de aproape 2 luni... Asa nu o sa mai stau non stop cu nasul in calculator si nu o sa mi se mai reproseze ca sunt indiferenta.... Desi.... toata lumea stie ca parintii sunt cele mai importante persoane din viata cuiva...
De abia astept sa ajung acasa... sa ma trezesc la 7 jumate dimineata (chiar daca e vacanta) ca sa il scot pe Tanucu dulcicu afara...
Vreau sa impodobesc bradul cu sora-mea... sa ascultam colinde... sa bem ciocolata calda sau vin fiert...Sa stingem lumina in camera si sa mearga numai instalatia de la brad.... Sa mai ascutam si povesti... ca sa ne aducem aminte de cand eram mici si mergeam la Campulung si ne indemnam una pe alta ca una din noi sa se duca sa puna diskul pe partea cealalta la pick-up...
Nimic... dar absolut nimic... nu o sa mai fie la fel... Dar daca asta inseamna sa traiesti... daca asta e viata... si daca nu poti sa dai timpul inapoi... Atunci cu toata viteza inainte!