Dor....

Vreau acasa...
Ce bine ca vin sarbatorile... Asa o sa simt si eu o dragoste... Si ce daca e parinteasca?
Ce bine ca nu am mai fost acasa de aproape 2 luni... Asa nu o sa mai stau non stop cu nasul in calculator si nu o sa mi se mai reproseze ca sunt indiferenta.... Desi.... toata lumea stie ca parintii sunt cele mai importante persoane din viata cuiva...
De abia astept sa ajung acasa... sa ma trezesc la 7 jumate dimineata (chiar daca e vacanta) ca sa il scot pe Tanucu dulcicu afara...
Vreau sa impodobesc bradul cu sora-mea... sa ascultam colinde... sa bem ciocolata calda sau vin fiert...Sa stingem lumina in camera si sa mearga numai instalatia de la brad.... Sa mai ascutam si povesti... ca sa ne aducem aminte de cand eram mici si mergeam la Campulung si ne indemnam una pe alta ca una din noi sa se duca sa puna diskul pe partea cealalta la pick-up...
Nimic... dar absolut nimic... nu o sa mai fie la fel... Dar daca asta inseamna sa traiesti... daca asta e viata... si daca nu poti sa dai timpul inapoi... Atunci cu toata viteza inainte!